Sanae Takaichi, mâna forte cu un stil politic atipic: cum gestionează prima femeie premier a Japoniei cele mai grele provocări

Vizitatorii se înghesuie în chioșcul de lângă clădirea Dietei Naționale a Japoniei (n.r. parlamentul) pentru a cumpăra suveniruri cu chipul lui Sanae-chan, porecla afectuoasă a liderului țării: biscuiți cu ciocolată, dulciuri dango, stickere și foi care proclamă că „Japonia s-a întors”.

„Gama Takaichi este incredibil de populară”, spune un membru al personalului.

În timp ce Sanae Takaichi marchează un an de când a răsturnat politica dominată de bărbați din Japonia, prima femeie prim-ministru a țării a sfidat predicțiile că mandatul său va fi scurt, scrie The Guardian.

În schimb, conservatoarea directă în discurs a rescris regulile privind conducerea japoneză, a condus Partidul Liberal Democrat (PLD), aflat în dificultate, la o victorie electorală răsunătoare și a câștigat sprijinul alegătorilor pentru că a refuzat să dea înapoi în timpul unei dispute prelungite cu China privind Taiwanul.

„Stilul direct al lui Takaichi a fost un atu... în special în strategia sa diplomatică”, spune Sheila A. Smith, cercetător senior la Consiliul pentru Relații Externe din New York.

Un sondaj de opinie recent a plasat rata de aprobare a lui Takaichi la aproximativ 50% - cel mai scăzut nivel de când a preluat mandatul, dar totuși o cifră robustă pentru un lider japonez la 12 luni de mandat și confortabil departe de „zona periculoasă” de 30% care a semnalat sfârșitul administrațiilor anterioare.

Ea a fost aplaudată pentru refuzul său de a renunța într-o dispută diplomatică cu Beijingul, în timp ce prezența sa puternică pe rețelele sociale a ajutat-o ​​să se conecteze cu alegători mai tineri, deziluzionați de stilul politic mai analogic al predecesorilor săi.

Însă protejata în vârstă de 65 de ani a fostului prim-ministru asasinat Shinzo Abe își marchează aniversarea în octombrie, în cel mai precar moment al mandatului său de premier. Takaichi se luptă cu consecințele primului său scandal major din cabinet, cu presiuni economice tot mai mari și cu îndoieli cu privire la modul în care va finanța o reducere propusă a taxei pe consum. De asemenea, se confruntă cu întrebări persistente despre stilul său de lucru, inclusiv relația cu colegii de partid și cu mass-media.

În calitate de lider al unei țări cu o relație de lungă durată cu SUA în domeniul securității, Takaichi a depus eforturi mari pentru a-i câștiga simpatia lui Donald Trump în timpul celor patru întâlniri pe care le-au avut de când a devenit prim-ministru. Ea a ales să nu răspundă la gluma lui despre Pearl Harbor când s-au întâlnit în Biroul Oval în martie, deși limbajul corpului ei sugera că era departe de a fi impresionată.

În ciuda momentelor stânjenitoare, a reușit să mențină relația Japoniei cu cel mai important aliat al său la un nivel echilibrat – proclamând chiar începutul unei „epoci de aur” între Tokio și Washington la scurt timp după ce a devenit prim-ministru.

În plan intern, însă, se confruntă cu cele mai puternice dificultăți politice din mandatul său de premier de până acum.

Luna aceasta, ea l-a apărat inițial pe ministrul Agriculturii din cabinetul său, Kazuo Yana, care a provocat furie pentru remarcile sale despre reducerea finanțării drumurilor în municipalitățile care nu l-au susținut. Reacția lui Takaichi la presiunile pentru demiterea sa a fost în mod tipic idiosincratică, descriind comentariile presupuse ale lui Yana drept „sincer, banale”, dacă ar fi adevărate. Presiunea a crescut, iar pe 14 octombrie Yana a devenit primul ministru din guvernul său care a demisionat.

„Takaichi ar putea plăti un anumit preț pentru scandal în viitoarele sondaje de opinie”, spune Tobias Harris, fondatorul firmei de consultanță în risc politic Japan Foresight, adăugând că l-a susținut timp de aproape două săptămâni în timp ce scandalul se contura.

Problemele ei actuale nu se opresc la Yana. Ea a fost acuzată că a impus revizuiri care practic exclud o modificare a legii succesiunii exclusiv masculine din Japonia, în ciuda entuziasmului publicului pentru o împărăteasă domnitoare, și a oferit un sprijin discret pentru Tomoko Akane, șefa japoneză a curții penale internaționale, care a fost vizată de sancțiuni din partea lui Trump. De asemenea, ea se confruntă cu o furie crescândă în Okinawa în urma arestării, în această lună, a unui pușcaș marin american suspectat de uciderea și jefuirea unei femei din zonă.

„Va trebui să gestioneze greșelile membrilor cabinetului, obstacolele întâmpinate în menținerea satisfacției partenerului său de coaliție și, cel mai important, îngrijorările continue ale consumatorilor cu privire la presiunile legate de costul vieții”, spune Smith.

Persistă îndoieli cu privire la planurile lui Takaichi de a reduce presiunile financiare din Japonia – o reducere pe doi ani a taxei pe consumul de alimente și băuturi de la 8% la 1% și plăți în numerar către gospodăriile aflate în dificultate.

Takaichi insistă că măsura nu va necesita mai multe împrumuturi, dar nu a explicat cum vor fi finanțate acestea, ceea ce amplifică îngrijorările cu privire la datoria publică a Japoniei, deja cea mai mare dintre economiile G7.

Susținătorii se bucură de stilul ei direct de comunicare, dar acest lucru a declanșat acuzații că evită controlul presei.

Takaichi acordă rareori interviuri individuale, preferând să explice politicile, adesea în detaliu, în postări pe X. În primele cinci luni de mandat, a susținut 34 de briefinguri de presă, mai puține decât predecesorii săi imediați, Shigeru Ishiba, cu 57, și Fumio Kishida, cu 90, ținute într-o perioadă comparabilă. În acest timp, a scris 370 de postări pe X, potrivit agenției de știri Kyodo.

Tradiția de a organiza ședințe informative cu directorii de presă și televiziune a dispărut, spune un redactor-șef al unei reviste săptămânale japoneze, care a cerut să nu fie numit. „Ea a fost agresivă față de presa tradițională încă din prima zi, lucru pe care cred că l-a învățat de la Donald Trump.”

Pariul lui Takaichi privind taxa pe consum și condamnarea tardivă a presupuselor comentarii ale lui Yana indică posibile turbulențe viitoare, potrivit unor observatori, care o vor face vulnerabilă la comploturile acelorași colegi de partid care au ajutat-o ​​să ajungă în biroul prim-ministrului.

În timp ce predecesorii ei au construit alianțe în timpul cinelor la restaurante exclusiviste de tip ryotei, Takaichi preferă să-și petreacă serile acasă cu soțul ei, Taku Yamamoto, un fost parlamentar al Camerei Inferioare care a suferit un accident vascular cerebral anul trecut.

Potrivit ziarului Mainichi Shimbun, ea s-a întâlnit cu colegii la masă doar de cinci ori în primele șase luni de mandat, semnificativ mai puține decât predecesorii săi. Abe, în schimb, a găzduit 50 de întâlniri într-o perioadă similară, iar Fumio Kishida 35, inclusiv câteva în timpul pandemiei de Covid-19. „Este obișnuit ca prim-miniștrii japonezi să se întâlnească cu alți politicieni seara și să decidă asupra politicii”, spune redactorul revistei.

Takaichi, care a promis că va „munci, munci, munci” în numele alegătorilor, susține că doarme doar două până la patru ore pe noapte și uneori cheamă asistenți în primele ore ale dimineții. Protocoalele de securitate îi interzic să meargă la cumpărături, deși soțul ei a declarat pentru o revistă lunară japoneză că i se permite ocazional să comande o pizza, adăugând că cei doi au făcut stocuri de mâncăruri semipreparate și tăiței instant. „Dimineața, fac o baie, pregătesc micul-dejun și apoi spăl vasele, ca să nu mai vorbim de machiaj”, le-a spus ea parlamentarilor săptămâna aceasta. „Simt că petrec cu trei sau patru ore mai mult decât prim-miniștrii bărbați făcând aceste lucruri.”

Harris, biograful în limba engleză al lui Abe, spune că au existat „diferențe notabile” de stil între cel mai longeviv prim-ministru al Japoniei și protejata sa.

„Takaichi este în mod evident mai izolată, refuzând ședințele de informare față în față cu birocrații, luând mai puține mese cu aliați politici și reprezentanți ai mediului de afaceri și, în general, bazându-se pe propria judecată și poate că nu ascultă o gamă la fel de largă de opinii ca predecesorii săi”, spune el.

Relațiile tensionate cu presa nu o vor face să-și piardă somnul, atât timp cât mesajul ei rezonează cu alegătorii.

Smith spune că „disponibilitatea lui Takaichi de a oferi răspunsuri clare și pragmatice la provocările politice dificile”, inclusiv necesitatea ca Japonia să majoreze cheltuielile pentru apărare și să își îmbunătățească capacitatea de a răspunde amenințărilor din partea Chinei și Coreei de Nord, va menține probabil mulți alegători de partea sa: „Mă aștept ca succesorii ei să fie nevoiți să se adapteze și să-i urmeze exemplul”, adaugă ea.

Cât timp cât această abordare continuă să funcționeze, chiar și membrii sceptici ai ierarhiei PLD, care s-ar putea strâmba la vederea stilului ei personal – râzând cu Donald Trump pe seama lui Joe Biden sau cântând serenade prim-ministrului italian Giorgia Meloni – vor continua să o susțină. Ce înseamnă asta pentru longevitatea ei politică este mai puțin clar.

„Are reputația de a se baza pe propriile sfaturi și de a nu-și construi un grup puternic de loialiști... și de a nu participa la jocul social al PLD”, spune Harris. „Acest lucru ar putea să o facă îndrăgită de alegători, dar riscă să o lase cu puțini prieteni dacă circumstanțele ei iau o întorsătură negativă.”

Editor : Ș.R.