Procesul Nord Stream: apărarea invocă ordinele primite și contextul războiului din Ucraina. Ce riscă ucraineanul judecat în Germania

Procesul unui ucrainean acuzat că a coordonat sabotarea conductelor Nord Stream ridică întrebări care depășesc stabilirea responsabilității pentru exploziile din septembrie 2022. Apărarea invocă rolul conductelor în războiul purtat de Rusia, ordinele pe care inculpatul le-ar fi primit și posibilitatea ca acesta să fi crezut că participă la o operațiune legală. Specialiștii în drept internațional avertizează însă că extinderea definiției unei ținte militare ar putea avea consecințe grave asupra regulilor care protejează civilii, arată Kyiv Post într-o analiză.

Odată cu reluarea audierilor la Hamburg, anchetatorii urmează să se concentreze și asupra iahtului cu vele Andromeda, despre care procurorii susțin că ar fi fost folosit în operațiunea de sabotaj. Discuțiile cu avocații inculpatului și cu juristul Kai Ambos, profesor de drept penal și internațional la Universitatea din Göttingen, conturează argumentele care ar putea influența dosarul.

Este 27 octombrie, a doua zi a procesului Nord Stream. În sala de judecată 237 a tribunalului penal din Hamburg, Serhii Kuznețov, ucraineanul acuzat că a coordonat sabotarea conductelor în septembrie 2022, stă între cei doi avocați ai săi și urmărește prin căști traducerea dezbaterilor. Atitudinea sa este calmă și atentă.

Măsurile de securitate sunt stricte, iar jurnaliștii și publicul urmăresc ședința din spatele unor panouri de plexiglas. Din sala de judecată, printr-o fereastră întredeschisă, se poate vedea penitenciarul din Hamburg în care Kuznețov este deținut în arest preventiv.

Avocații săi descriu condițiile de detenție drept extrem de restrictive. Potrivit lui Lars Brögeler, unul dintre apărătorii inculpatului, acesta petrece 23 de ore pe zi singur, într-o aripă a închisorii în care nu are contact cu ceilalți deținuți. Chiar și timpul alocat exercițiilor fizice îl petrece separat.

Familia lui Kuznețov se află la Kiev, iar izolarea este accentuată de distanța față de cei apropiați. Brögeler a declarat pentru Kyiv Post că inculpatul se trezește în fiecare dimineață fără să știe dacă membrii familiei sale sunt în siguranță.

În fața instanței se află și Stefan Schmidt, reprezentant al Parchetului Federal german. Acesta a susținut că presupusul conflict dintre obligațiile de confidențialitate ale inculpatului și dreptul său la apărare nu împiedică desfășurarea procesului. În opinia procurorului, orice refuz al autorităților ucrainene de a-l elibera pe Kuznețov de aceste obligații ține de responsabilitatea Kievului, nu a Germaniei.

Obligația de confidențialitate

Instanța a respins cererea apărării referitoare la presupusele restricții impuse de Ucraina. Președinta completului, Anne Meier-Göring, a explicat că, potrivit legislației germane, inculpatul nu este împiedicat să își exercite dreptul la apărare.

Purtătoarea de cuvânt a instanței, Marayke Frantzen, a explicat că situația ar fi diferită dacă autoritățile germane i-ar impune unui inculpat obligația de a păstra secrete anumite informații, în timp ce îl judecă pentru fapte pe care acesta nu le-ar putea discuta în apărarea sa.

În cazul lui Kuznețov, presupusa obligație de confidențialitate provine însă din Ucraina. Instanța consideră că regulile administrative sau de serviciu ale unui alt stat nu pot impune restricții în cadrul procedurilor judiciare germane.

Judecătorii nu au analizat însă ce consecințe ar putea suporta inculpatul în Ucraina dacă ar decide să vorbească despre informațiile pe care susține că nu le poate dezvălui. Prin urmare, instanța nu a trebuit să stabilească dacă obligația de confidențialitate există efectiv, ci doar dacă aceasta reprezintă un impediment pentru desfășurarea procesului în Germania.

Cu toate acestea, explicațiile instanței ar putea influența strategia apărării. Frantzen a indicat că măsurile restrictive din detenție ar putea fi relaxate, iar limitările invocate de avocați vor trebui luate în considerare la evaluarea probelor. Dacă inculpatul continuă să păstreze tăcerea, judecătorii vor trebui să examineze celelalte dovezi cu o atenție deosebită și să țină cont de circumstanțele în care se află acesta.

Avocatul Jes Meyer-Lohkamp a explicat că apărarea se aștepta ca procedura să nu se încheie în a doua zi. Scopul demersului a fost să atragă atenția asupra motivelor pentru care inculpatul nu vorbește și asupra contextului în care se află.

Brögeler a afirmat că avocații nu sunt convinși de soluția instanței, dar consideră relevante argumentele prezentate de judecători. El a descris schimbul de opinii drept un dialog procedural, în care chiar și respingerea unei cereri poate contribui la conturarea următoarelor demersuri ale apărării.

Există însă o dificultate majoră: potrivit avocaților, obligațiile de confidențialitate invocate de Kuznețov îl împiedică să le ofere chiar și lor informații despre operațiune. Brögeler susține că apărarea tratează aceste restricții ca pe o problemă reală, spre deosebire de acuzare și de instanță.

Pot fi considerate conductele Nord Stream ținte militare?

Pe lângă disputa privind presupusa implicare a lui Kuznețov, procesul ridică o întrebare esențială: puteau fi conductele Nord Stream considerate ținte militare în 2022, în contextul războiului declanșat de Rusia împotriva Ucrainei?

Avocații apărării contestă argumentul potrivit căruia conductele reprezentau exclusiv infrastructură civilă destinată transportului de gaze. Brögeler susține că Rusia a folosit aprovizionarea cu energie ca instrument de presiune asupra guvernelor europene, în special în contextul sancțiunilor impuse după invazie.

Potrivit apărării, rolul conductelor s-ar fi schimbat semnificativ în perioada 2021-2022, când Moscova ar fi utilizat livrările de gaze pentru a determina statele europene să își reconsidere poziția față de sancțiuni.

Pentru Kai Ambos, profesor de drept penal și internațional la Universitatea din Gottingen, extinderea definiției unei ținte militare în baza unor asemenea argumente ar putea avea consecințe mult mai largi decât în cazul Nord Stream. O astfel de interpretare riscă să slăbească principiile invocate de statele occidentale atunci când condamnă atacurile Rusiei asupra infrastructurii civile din Ucraina.

Ambos avertizează că, dacă simpla contribuție a unei infrastructuri la finanțarea efortului de război al unui stat ar fi suficientă pentru a o transforma într-o țintă militară, aceeași justificare s-ar putea extinde de la instalațiile energetice la întreprinderi și, în cele din urmă, la contribuabili.

Expertul face distincția între țintele militare evidente, precum tancurile sau pozițiile de tragere ale armatei ruse, și infrastructura a cărei legătură cu operațiunile militare este indirectă.

Aceleași reguli pentru toate părțile

Ambos subliniază că dreptul internațional umanitar trebuie aplicat în mod egal tuturor statelor aflate în conflict. Ucraina are dreptul să se apere împotriva agresiunii ruse, dar acest drept nu înlătură obligația de a respecta Convențiile de la Geneva și protocoalele adiționale.

În opinia sa, acceptarea argumentului potrivit căruia conductele Nord Stream puteau fi atacate pentru că susțineau indirect efortul de război al Rusiei ar presupune aplicarea aceluiași raționament și în cazul atacurilor rusești asupra infrastructurii ucrainene.

Specialistul a amintit și modul în care Vladimir Putin a folosit argumente invocate de statele occidentale în cazul Kosovo pentru a-și justifica acțiunile în Ucraina. Exemplele de acest tip arată cum justificările juridice și politice pot fi preluate și extinse dincolo de circumstanțele în care au fost formulate inițial.

Ambos avertizează că acceptarea unor atacuri asupra infrastructurii destinate populației civile ar putea deschide calea unor interpretări tot mai largi ale țintelor considerate legitime.

Expertul recunoaște că există diferențe importante între consecințele atacurilor asupra infrastructurii energetice din Germania și cele din Ucraina. În timp ce exploziile de la conductele Nord Stream nu au lăsat gospodăriile germane fără încălzire, atacurile rusești asupra instalațiilor ucrainene au afectat în mod repetat accesul civililor la electricitate și căldură.

Totuși, capacitatea Germaniei de a-și asigura surse alternative de energie nu stabilește, în sine, dacă un atac asupra unei infrastructuri este permis din punct de vedere juridic. Pentru Ambos, criteriul esențial rămâne protejarea civililor.

Preocuparea sa depășește conflictul ruso-ucrainean și privește și alte zone de război, precum Sudanul, Gaza, Libanul și Iranul. O interpretare acceptată într-un conflict ar putea deveni ulterior o justificare pentru atacuri similare în alte regiuni, iar populația civilă ar suporta consecințele.

Ambos afirmă că susține lupta Ucrainei împotriva agresiunii ruse, dar consideră că tocmai pentru protejarea civililor este necesară respectarea unor reguli stricte.

Ce opțiuni mai are apărarea

Analizând evoluția anchetei, Ambos consideră că autoritățile germane ar fi avut posibilitatea unei intervenții politice la începutul procedurii. Ministerul Federal al Justiției ar fi putut transmite procurorilor federali instrucțiuni pentru a nu continua cazul, însă această etapă a fost depășită.

Distincția dintre infrastructura civilă și țintele militare a fost deja analizată de Curtea Federală de Justiție a Germaniei (Bundesgerichtshof - BGH), iar concluziile acesteia vor influența procesul de la Hamburg.

În opinia lui Ambos, apărarea a făcut o greșeală strategică atunci când a contestat arestul preventiv și a dus cazul în fața Curții Federale de Justiție. Această decizie a determinat examinarea unor chestiuni juridice care ar putea restrânge opțiunile inculpatului.

În hotărârea din 10 decembrie 2025, judecătorii BGH au clasificat conductele drept obiecte civile și au respins justificarea atacului prin raportare la contextul războiului. Instanța a refuzat, de asemenea, recunoașterea imunității funcționale pentru acte de violență coordonate de serviciile de informații care încalcă suveranitatea unui alt stat.

Argumentul privind imunitatea se bazează pe susținerea că Kuznețov ar fi acționat în numele Ucrainei, în calitate de ofițer militar, și ar trebui să beneficieze de protecție împotriva urmăririi penale în străinătate pentru fapte comise în numele statului. Având în vedere hotărârea BGH, Ambos consideră însă că șansele de admitere a acestui argument în fața instanței din Hamburg sunt reduse.

Poziția oficială a Ucrainei în privința imunității funcționale complică suplimentar apărarea. Într-un memoriu transmis Comisiei de Drept Internațional a ONU, Kievul a susținut excluderea acestei imunități pentru crime de război, crime împotriva umanității și genocid și a pledat pentru includerea crimei de agresiune în aceeași categorie.

În opinia lui Ambos, solicitarea unei excepții pentru un cetățean ucrainean acuzat de o faptă de acest tip ar putea ridica problema aplicării unor standarde duble.

Poate fi un act ilegal rezultatul unei erori nevinovate?

Ambos consideră că apărarea ar putea avea o perspectivă mai promițătoare dacă va face distincția între legalitatea atacului și vinovăția personală a lui Kuznețov.

Chiar dacă instanța ar concluziona că sabotarea conductelor a fost ilegală, ar trebui să stabilească dacă inculpatul a știut că acționează împotriva legii sau dacă a crezut, în mod justificat, că participă la o operațiune legală în apărarea Ucrainei.

O eroare de drept inevitabilă ar putea exclude răspunderea penală, potrivit argumentului prezentat de expert. Ambos recunoaște că există specialiști și militari care ar putea considera conductele o țintă militară, chiar dacă propria sa interpretare juridică este diferită.

În această logică, apărarea ar putea susține că inculpatul nu a acționat cu conștiința că săvârșește o faptă ilegală.

Avocații invocă și un argument separat, referitor la executarea ordinelor superiorilor. Meyer-Lohkamp explică faptul că o persoană ar putea fi considerată nevinovată dacă a executat un ordin ilegal crezând că acesta este legal, cu condiția ca caracterul ilegal al ordinului să nu fi fost evident.

Tăcerea lui Kuznețov complică însă această strategie. Apărarea nu știe dacă există documente sau martori care să confirme existența unui lanț de comandă și nici ce ordine ar fi primit inculpatul. Avocații spun că aceste aspecte urmează să fie clarificate pe parcursul procesului.

Implicațiile politice ale procesului

Cazul are și o importantă dimensiune politică, având în vedere reacțiile provocate în Europa de sabotarea conductelor Nord Stream.

Avocatul Meyer-Lohkamp a amintit poziția premierului polonez Donald Tusk, care a susținut că cei care au construit conductele ar trebui să se simtă rușinați, nu cei care le-au scos din funcțiune.

În opinia apărării, o asemenea declarație poate conta atunci când instanța analizează ce a considerat inculpatul că este permis și cum a înțeles contextul în care ar fi acționat. Avocatul a subliniat importanța faptului că un șef de guvern european a exprimat public o asemenea poziție.

Cu toate acestea, apărarea afirmă că nu intenționează să transforme procesul într-o confruntare politică și că obiectivul său rămâne contestarea responsabilității penale individuale a lui Kuznețov.

Meyer-Lohkamp a precizat că principala strategie a avocaților este să demonstreze că acuzarea nu a dovedit implicarea clientului lor. Chiar dacă instanța ar ajunge la concluzia că acesta a participat la operațiune, judecătorii ar trebui să analizeze separat dacă sunt îndeplinite condițiile pentru angajarea răspunderii sale penale.

Probele privind iahtul Andromeda

Mărturiile tehnice prezentate în a doua zi a procesului au lăsat încă neclarificate numeroase detalii ale operațiunii. Un expert în explozivi de la Oficiul Federal de Poliție Criminală din Germania (BKA) și-a bazat concluziile pe imagini subacvatice, calcule și experiența acumulată în urma testelor efectuate pe uscat. Evaluarea sa a rămas însă provizorie în privința unor aspecte esențiale, precum amplasarea încărcăturilor explozive și cantitățile necesare.

La reluarea procesului, pe 4 noiembrie, urmau să fie analizate și pericolul pe care exploziile l-au reprezentat pentru navigație, precum și efectele asupra aprovizionării cu gaze a Germaniei.

Instanța urmează să audieze și martori care să prezinte probe referitoare la iahtul Andromeda, ambarcațiunea cu vele închiriată despre care anchetatorii susțin că ar fi fost folosită în sabotaj. Reprezentanții BKA trebuie să explice cum au identificat și localizat nava, ce au descoperit în urma investigațiilor și în ce măsură probele pot lega suspecții de atac.

O întrebare importantă este însă puțin probabil să primească un răspuns în această etapă a procesului: dacă sabotarea conductelor a constituit o crimă de război. Curtea Federală de Justiție a Germaniei a lăsat această chestiune deschisă.

Citește și: SUA susțin reluarea vânzărilor de gaze naturale rusești către Europa prin Ucraina. Comisarul pentru Energie: Nu aș avea încredere (WSJ)

Chiar dacă judecătorii de la Hamburg vor considera că Kuznețov a participat la operațiune, va trebui stabilită separat răspunderea sa penală individuală. Una dintre întrebările decisive va fi dacă inculpatul a avut o convingere justificată că acționa legal, chiar dacă instanța va concluziona că atacul asupra conductelor nu era permis.

Ședințele de judecată sunt programate să continue până în februarie 2027, fără ca data pronunțării verdictului să fie stabilită. Până atunci, Kuznețov rămâne în arest preventiv, iar deznodământul procesului este incert.

Editor : C.A.