Nu departe de munții cu păduri de bambus din provincia Sichuan, unde trăiesc urșii panda uriași, o nouă uzină de îmbogățire a uraniului este pe cale să fie finalizată. Unii cercetători din SUA consideră că este probabil ca aceasta să fie utilizată pentru producerea de material fisionabil destinat armelor nucleare, punând capăt unei pauze de patru decenii a Chinei în ceea ce privește această producție, relatează The Wall Street Journal.
Aceste descoperiri recente evidențiază una dintre cele mai mari provocări cu care se confruntă securitatea națională a Statelor Unite: China își consolidează rapid forțele nucleare, deschizând calea către o eră fără precedent de instabilitate în jurul celor mai periculoase arme din lume.
De-a lungul deceniilor, factorii de decizie americani au elaborat și perfecționat o strategie de descurajare nucleară menită să contracareze un adversar principal, Rusia. Pentru prima dată de la începutul erei atomice, Statele Unite trebuie să se pregătească să facă față celor două mari puteri rivale, care dispun de capacități nucleare substanțiale.
Unii experți în controlul armamentului numesc această dinamică „problema celor trei corpuri” — o referință la enigma fizică dificil de rezolvat în care trei corpuri cerești exercită forțe unele asupra altora, ceea ce face ca mișcările lor să fie extrem de imprevizibile.
O nouă perioadă de incertitudine și neîncredere riscă să reaprindă cursa înarmărilor nucleare.
Președintele american Donald Trump se va întâlni săptămâna aceasta cu liderul chinez Xi Jinping și cu președintele rus Vladimir Putin în cadrul unui summit trilateral, în cadrul căruia intenționează să discute despre controlul armelor nucleare. Beijingul a refuzat în repetate rânduri să participe la negocieri care ar putea limita dimensiunea arsenalului său nuclear, subliniind că deține mult mai puține arme decât SUA.
De la începutul deceniului, arsenalul Chinei a crescut de la puțin peste 200 la aproximativ 600 de focoase nucleare. Deși este încă mult mai mic decât stocurile Statelor Unite și ale Rusiei, creșterea rapidă a stârnit îngrijorarea oficialilor americani, dintre care mulți consideră că actuala strategie nucleară și structura forțelor armate ale Americii sunt insuficiente pentru a face față acestui context în schimbare. Pentagonul estimează că Beijingul este pe cale să dețină peste 1.000 de ogive nucleare până în 2030.
Ministerul Afacerilor Externe al Chinei a declarat că țara „își menține întotdeauna capacitățile nucleare la nivelul minim necesar pentru securitatea națională și nu are nicio intenție de a se angaja într-o cursă a înarmării nucleare cu vreo țară”.
Un înalt oficial american a declarat, înaintea summitului de joi, că Washingtonul recunoaște dificultățile cu care se confruntă China în ceea ce privește discuțiile privind controlul armelor nucleare, dar consideră că Beijingul trebuie, totuși, să se angajeze în negocieri serioase.
Între timp, tratatul dintre SUA și Rusia, care a impus multă vreme limite asupra stocurilor lor, a expirat în februarie. Este pentru prima dată în jumătate de secol când armele nucleare cu rază lungă de acțiune ale celor două țări nu mai sunt supuse restricțiilor impuse de un acord cu caracter juridic obligatoriu.
„Ne aflăm în pragul a ceea ce pare a fi o cursă a înarmărilor determinată de un mecanism de acțiune-reacție, din cauza acestui context nuclear tripolar”, a declarat Paul Dean, vicepreședinte al programului de politică nucleară din cadrul Nuclear Threat Initiative, o organizație non-profit cu sediul la Washington. Acest fenomen are loc „exact în momentul în care instrumentele pe care le-am negociat anterior pentru a stabiliza și a reduce riscul de erori de calcul au dispărut”.
Dinamica care a existat mult timp între SUA și Rusia era relativ ușor de înțeles. Fiecare parte și-a dezvoltat forțe nucleare capabile să supraviețuiască unui prim atac și să lanseze o ripostă. Perspectiva distrugerii reciproce asigurate a menținut stabilitatea sistemului „cu două corpuri”.
În prezent, mulți oameni din SUA consideră că Washingtonul trebuie să analizeze ce fel de arsenal i-ar fi necesar pentru a descuraja un al doilea adversar important, în cazul în care ar fi ripostat deja împotriva primului, afirmă experții. Planificatorii americani din domeniul apărării au discutat despre extinderea producției de focoase nucleare, precum și despre scoaterea din depozite a focoaselor inactive, pentru a crește numărul celor desfășurate pe sisteme de lansare cu rază lungă de acțiune.
China a urmat mult timp o strategie pe care experții au numit-o „descurajare minimă”, menținând un arsenal nuclear redus. Statele Unite au tratat China ca pe un „caz secundar” al amenințării nucleare ruse, plecând de la premisa că un arsenal american dimensionat pentru a descuraja principalul său rival, Moscova, ar fi suficient și pentru a descuraja China.
Sub conducerea lui Xi, China pare să se fi îndepărtat de strategia de descurajare minimă. Aceasta deține cel mai dinamic arsenal de ogive din lume și își extinde mijloacele de lansare a acestora. Numai în ultimii cinci ani, armata chineză a construit trei noi baze de silozuri pentru depozitarea și lansarea rachetelor balistice intercontinentale, întinse pe o suprafață de sute de kilometri. De asemenea, își extinde sistemele de lansare a ogivelor de pe mare și din aer.
La începutul acestui an, China a lansat o rachetă balistică în Pacific de la bordul unui submarin nou și performant, demonstrându-și astfel capacitatea de descurajare nucleară maritimă.
Cu cât China construiește mai multe ogive, cu atât va avea nevoie de mai mult material fisionabil. Capacitatea Chinei de îmbogățire a uraniului s-a dublat în ultimii șase ani și este acum mai mare decât necesarul pentru uz civil, potrivit unei noi analize realizate de Hui Zhang, specialist în controlul armamentului la Centrul Belfer al Universității Harvard.
„Vor avea un motiv să-și consolideze forțele”
Unele dintre cele mai noi centrifuge de uraniu din China se află într-un parc industrial de la periferia orașului Emeishan, din Sichuan. China nu a acordat Agenției Internaționale pentru Energie Atomică acces la instalațiile din Emeishan, iar acestea nu sunt menționate în rapoartele anuale ale autorității de reglementare nucleară civilă din China — un nivel de secretizare care sugerează că instalațiile ar putea avea scopuri militare, potrivit lui Zhang. Conform analizei lui Zhang, centrifugele au capacitatea de a furniza uraniu puternic îmbogățit pentru mii de ogive nucleare.
„Nu există nicio explicație plauzibilă din punct de vedere civil pentru extinderea capacității de la Emeishan”, a spus Zhang. El estimează că recenta creștere a numărului de ogive nucleare din China a epuizat aproape în totalitate rezervele de uraniu îmbogățit, „așa că, dacă vor să ajungă la 1.000, trebuie să îmbogățească mai mult uraniu”.
Experții în domeniul nuclear consideră că China a încetat să mai îmbogățească uraniu pentru arme în 1987, deși Beijingul nu a afirmat acest lucru niciodată în mod public. China este singurul membru permanent al Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite care nu a declarat un moratoriu asupra producției de materiale fisionabile destinate armelor.
Eforturile Statelor Unite de a-și extinde sistemul de apărare antirachetă contribuie la accelerarea programului nuclear al Chinei, afirmă experții în controlul armamentului. Inițiativa lui Trump de a crea un scut denumit „Golden Dome”, care ar combina interceptori tereștri cu sateliți pentru a proteja teritoriul SUA împotriva rachetelor hipersonice și a altor amenințări de lungă distanță, a fost calificată drept destabilizatoare atât de Beijing, cât și de Moscova.
Cu cât Statele Unite vorbesc mai mult despre apărarea antirachetă, cu atât China se teme mai mult că nu dispune de suficiente rachete pentru a asigura descurajarea, potrivit lui Mark Goodman, fost cercetător principal în cadrul Biroului pentru Securitate Internațională și Neproliferare al Departamentului de Stat.
„Apărarea pare, la prima vedere, ceva inofensiv, dar, de fapt, dacă ai o sabie și îți iei un scut, devii mai periculos pentru cineva care nu are un scut”, a spus Goodman. „Iar acea persoană ar putea decide că are nevoie de o sabie mai mare pentru a-ți învinge scutul”.
Într-un raport din 2023, o comisie a Congresului privind poziția strategică a Statelor Unite a afirmat că SUA nu ar mai trebui să trateze forțele nucleare ale Chinei ca pe o amenințare „secundară”. Comisia a solicitat ca SUA să-și reevalueze dimensiunea și compoziția forței sale nucleare pentru a ține seama de posibilitatea unei agresiuni combinate din partea Rusiei și a Chinei.
Statele Unite nu mai pot presupune că forțele nucleare necesare pentru a descuraja sau a contracara amenințarea nucleară rusă vor fi suficiente pentru a descuraja sau a contracara simultan și amenințarea nucleară chineză, se arată în document.
O decizie a Statelor Unite de a-și extinde forțele nucleare ar exercita presiune atât asupra Beijingului, cât și asupra Moscovei, potrivit lui Dean, de la Nuclear Threat Initiative, chiar dacă SUA ar explica că această consolidare reprezintă un răspuns la noul scenariu „cu trei corpuri” și nu vizează niciuna dintre cele două țări în mod individual.
„Nici Rusia, nici China nu vor crede pe cuvânt ce spun Statele Unite”, a spus Dean. „Și atunci vor avea un motiv să-și consolideze forțele”.
„Poate întări strategia Chinei”
Zeci de ani de negocieri privind controlul armamentului și o serie de tratate între SUA și Rusia — cu acronime precum SALT, START și SORT — au dus la o scădere drastică a stocurilor nucleare față de nivelul maxim atins în timpul Războiului Rece.
Cel mai recent acord bilateral, New START, a expirat la începutul acestui an. Odată cu acesta, au încetat să mai funcționeze canalele de comunicare și sistemele de monitorizare reciprocă dintre SUA și Rusia, ceea ce a afectat capacitatea Statelor Unite de a urmări activitățile Moscovei în ceea ce privește armele sale nucleare.
Putin i-a propus lui Trump un acord verbal prin strângere de mână pentru a menține limitele armamentului în vigoare timp de un an, pe durata negocierilor privind viitoarele acorduri de control al armamentului. Administrația Trump a declarat că orice nou acord ar trebui să includă și China.
La fel ca în cazul problemelor legate de descurajare, diplomația a devenit, de asemenea, mai complicată odată cu apariția a trei actori pe scena politică, afirmă experții în controlul armamentului. Rusia, care este preocupată de războiul din Ucraina, are priorități diferite față de China, a declarat Daryl Kimball, director executiv al Asociației pentru Controlul Armamentului.
„Rușii sunt conștienți de faptul că mulți membri ai administrației Trump se gândesc să adauge focoase nucleare la forța militară existentă a SUA”, a spus Kimball. „Ar prefera să evite acest lucru, dacă pot, deoarece forțele lor armate sunt suprasolicitate”.
Acest lucru pune atât Moscova, cât și Washingtonul în conflict cu Beijingul, care nu are prea mare interes să accepte vreun acord care i-ar limita programul de înarmare.
Chiar și simpla stabilire a unei comunicări fiabile pe teme nucleare între Beijing și Washington ar reprezenta o victorie pentru SUA, afirmă unii analiști. „China a considerat întotdeauna opacitatea ca pe un atu strategic”, a declarat Goodman.
Pericolul pentru administrația Trump este că China ar putea profita de interesul său pentru un acord nuclear pentru a obține concesii din partea SUA în alte domenii, cum ar fi sprijinul acordat Taiwanului.
„China, în special, consideră că interesele noastre îi oferă un avantaj”, a spus Goodman. „Când dăm impresia că suntem atât de dornici să discutăm, acest lucru poate întări strategia Chinei de a se face greu de convins”.
Citește și:
Editor : A.M.G.
Source: Digi24 · Ana-Maria Gherghiță
At a glance
- Topic
- World
- Country
- 🇷🇴 RO
- Publisher language
- RO
- Added to Allnira