Cum poți prelua controlul asupra propriilor vise și transforma coșmarurile în experiențe pozitive. Ce arată un nou studiu

Un program care combină realitatea virtuală cu meditația ar putea ajuta oamenii să învețe să aibă vise lucide, în care sunt conștienți că visează și pot uneori influența desfășurarea acestora. Participanții la un studiu realizat de cercetători de la Universitatea din Trento, Italia, au raportat astfel de vise mai frecvent după doar o lună de antrenament, cu două sesiuni pe săptămână, relatează Live Science.

Persoane care nu își aminteau să fi avut vreun vis lucid în ultimii trei ani au dobândit această abilitate după ce au urmat programul, potrivit cercetătorilor.

Visarea lucidă, în care persoana este conștientă că visează și poate uneori să influențeze desfășurarea visului, este o abilitate care poate fi dezvoltată, arată studiul. Cercetătorii au constatat că participanții au învățat să aibă astfel de vise după un antrenament relativ scurt.

Rezultatele studiului ar putea avea beneficii practice, a declarat Daniel Morris, cercetător în neuroștiințe cognitive la Universitatea Northwestern, care studiază visele și nu a fost implicat în această cercetare.

„Visarea lucidă le poate fi de folos persoanelor care au coșmaruri, permițându-le să le transforme în vise pozitive și să simtă că au mai mult control asupra propriilor vise”, a explicat Morris, într-un e-mail pentru Live Science.

Cum înveți să recunoști că visezi

Înaintea acestui studiu, publicat pe 28 septembrie în revista Frontiers in Psychology, cercetătorii încercaseră să inducă vise lucide prin diverse metode. Printre acestea se numărau exercițiile de meditație și așa-numitele „verificări ale realității”. În cadrul acestor exerciții, participanții se întreabă, în stare de veghe, dacă fenomenele neobișnuite pe care le întâlnesc, precum oameni îmbrăcați în costume bizare de Halloween, sunt reale sau dacă visează. Ideea este că vor ajunge să își pună aceeași întrebare și în somn, atunci când au vise bizare.

Totuși, „pentru cei mai mulți oameni, viața de zi cu zi nu seamănă neapărat cu un vis”, a spus Morris, explicând de ce verificările realității au avut rezultate neuniforme și nu declanșează în mod constant vise lucide.

Deoarece situațiile asemănătoare celor din vise sunt rare în viața de zi cu zi, autorii noului studiu au folosit simulări ale unor situații bizare în realitatea virtuală pentru a completa exercițiile de verificare a realității.

Echipa de la Universitatea din Trento, Italia, a recrutat studenți și le-a cerut să mediteze, apoi să urmeze antrenamentul în realitatea virtuală. Meditația urmărea să îi ajute să fie mai conștienți de propriile gânduri dintr-un anumit moment. De fiecare dată când întâlneau fenomene bizare în mediul virtual, precum obiecte sau oameni care sfidau legile fizicii ori treceri rapide de la o scenă la alta, participanții efectuau verificări ale realității.

După antrenament, participanții mergeau acasă și trebuiau să țină un jurnal al viselor, în care scriau în fiecare dimineață. De asemenea, completau zilnic chestionare, precizând câte vise își aminteau și în câte dintre acestea fuseseră conștienți că visează.

Vise lucide de patru ori mai frecvente

Acești participanți au raportat vise lucide de patru ori mai frecvent decât cei dintr-un al doilea grup, care efectuau verificări ale realității fără meditație sau antrenament în realitatea virtuală.

Studiul a inclus și un alt grup de comparație, în care participanții efectuau verificări ale realității în simulări virtuale realiste, în locul unora asemănătoare viselor. Probabilitatea ca aceștia să raporteze vise lucide a fost de peste opt ori mai mică decât în grupul care folosise simulările onirice. Potrivit cercetătorilor, această comparație a indicat că rezultatele nu se datorau exclusiv utilizării realității virtuale.

Nicola De Pisapia, cercetător în neuroștiințe la Universitatea din Trento și coautor al studiului, a declarat că a fost deosebit de surprinzător să constate cât de puțin antrenament cu simulări virtuale asemănătoare viselor a fost necesar pentru dezvoltarea acestei abilități. Echipa sa a desfășurat experimentul timp de doar o lună deoarece o perioadă mai lungă ar fi fost prea solicitantă pentru participanți, a precizat el.

Andrea Signorelli, doctorand în laboratorul lui De Pisapia și coautor al studiului, consideră că antrenamentul în realitatea virtuală explică în mare măsură succesul metodei. Oamenii nu își dau seama adesea că visează deoarece visele le „păcălesc” simțurile și par reale în acel moment, a explicat el.

„Realitatea virtuală este tehnologia care îți păcălește vederea stereoscopică și percepția informațiilor auditive”, a spus Signorelli. Termenul „stereoscopic” se referă la tehnici care creează iluzia de profunzime tridimensională folosind imagini bidimensionale, prin imitarea modului în care văd ochii umani.

„Este, în esență, cea mai imersivă tehnologie de care dispunem în prezent”, ceea ce o face potrivită pentru exercițiile de verificare a realității, a adăugat el.

Echipa a comparat și numărul viselor lucide raportate de participanți cu numărul total al viselor pe care aceștia și le aminteau, observând un tipar interesant. În medie, participanții din fiecare grup și-au amintit mai multe vise după începerea experimentului decât înainte. Cu toate acestea, cei din grupul care folosise simulări virtuale asemănătoare viselor și-au amintit cele mai puține vise în total după începerea experimentului, deși au raportat cele mai multe vise lucide.

Signorelli a avansat ipoteza că visele lucide ar putea necesita multă energie, ceea ce ar putea reduce resursele disponibile pentru reamintirea altor vise. Morris a propus o altă explicație: participanții din acest grup „ar fi putut fi mai puțin motivați să raporteze visele nelucide decât cei din grupurile de control”. Prin urmare, rezultatele ar fi putut fi influențate de diferențele în modul de raportare.

Ce nu poate stabili deocamdată studiul

Studiul a avut și câteva limitări, printre care numărul mic de participanți, 38. În plus, niciunuia dintre cele două grupuri de control nu i s-a cerut să mediteze, astfel că nu se poate stabili dacă meditația sau sesiunile de realitate virtuală asemănătoare viselor au avut o influență mai mare asupra apariției viselor lucide în grupul experimental.

Echipa desfășoară acum un studiu de continuare din care a eliminat componenta de meditație, a spus Signorelli. Scopul este să stabilească dacă scenariile onirice din realitatea virtuală reprezintă factorul decisiv, așa cum bănuiesc cercetătorii.

Signorelli și-ar dori ca antrenamentul pentru vise lucide să fie adaptat fiecărei persoane. De exemplu, simulările virtuale ar putea reproduce un coșmar recurent al unei persoane, ajutând-o să recunoască indiciile specifice acelui vis, a explicat el.

„Alte cercetări viitoare ar putea explora potențialele beneficii terapeutice ale acestei metode pentru persoanele care au coșmaruri, anxietate sau tulburare de stres posttraumatic”, a sugerat Morris.

Editor : Ș.A.