Culisele protestelor din Italia. Ce-i mână pe tineri în luptă: prețuri crescânde și speranțe în scădere. „Îmi blocați viitorul!”

Inspirate parțial de demonstrațiile din Franța, protestele din Italia, ale studenților din nord și ale camionagiilor din sud, ar putea influența alegerile naționale de anul viitor, scrie The New York Times.

În nordul Italiei, studenții au purtat pancarte cu sloganuri precum „mai puține profituri, salarii mai mari”. În sud, camionagii au blocat ieșirile de pe autostrăzi și au atârnat bannere pe cabinele camioanelor, proclamând: „Îmi blocați viitorul! Eu vă voi bloca prezentul.”

Pe măsură ce tulburările din Franța au dus, uneori, la incendii, jafuri și alte acte de violență, demonstranții din Italia vecină au ieșit și ei în stradă în ultimele săptămâni — în mare parte pașnic — pentru a protesta față de creșterea prețurilor la alimente, chirii și combustibil.

Manifestațiile din Franța au inspirat parțial pe cele din Italia, au afirmat atât protestatarii, cât și analiștii politici. Însă revolta publică din Italia reflectă, de asemenea, o acumulare, de-a lungul lunilor și anilor, a frustrării legate de creșterea costului vieții, de lipsa oportunităților de muncă bine plătite și de un sentiment generalizat de stagnare. Agitația are potențialul de a influența alegerile naționale programate pentru anul viitor, în cadrul cărora prim-ministrul Giorgia Meloni va candida pentru un al doilea mandat.

Pentru șoferii de camioane, protestele exprimă furia față de recentele creșteri ale prețului combustibilului, determinate parțial de războiul din Iran. Conform datelor guvernamentale, prețul motorinei a crescut cu 32% între februarie și octombrie.

„Nimeni nu mai are liniște”, a spus Angelo Derenzo, în vârstă de 43 de ani, proprietarul unei companii de transport din Calabria, care și-a parcat vehiculul pentru a bloca, timp de câteva zile în această lună, o ieșire de pe una dintre cele mai aglomerate autostrăzi din regiune. Pe lângă prețul combustibilului, a spus el, „toți suntem îngrijorați de prețurile la alimente. Trăim într-o lume plină de tensiuni”.

În nord, unde protestele au degenerat pentru scurt timp în această lună în revolte, jafuri și o intervenție a poliției cu tunuri de apă, gaze lacrimogene și câteva arestări, studenții s-au adunat în weekendul trecut, în mare parte pașnic, pentru a-și exprima temerile cu privire la șansele lor de a reuși în viață.

„Se vede foarte clar din prețurile la benzină, din chirii, din faptul că viața costă mai mult în general”, a spus Giovanni Iacoponi, în vârstă de 21 de ani, un student care a mărșăluit sâmbătă alături de aproximativ 10.000 de persoane la Milano. „Așadar, este un moment în care este și mai ușor să înțelegem că trebuie să protestăm și că trebuie să obținem ceva, un viitor mai bun.”

Deși mulți dintre participanții la marșul din Milano au scandat lozinci presărate cu cuvinte vulgare, exprimându-și furia față de Meloni și alți membri ai guvernului său, le-a fost mai greu să articuleze politicile pe care și-ar dori să le vadă puse în aplicare pentru a-și atenua nemulțumirea.

„Protestele din nordul Italiei par să reflecte mai degrabă un sentiment general de nemulțumire și frustrare”, a declarat Giovanni Orsina, șeful catedrei de științe politice de la Universitatea Luiss Guido Carli din Roma. Demonstranții de acolo, a spus el, „protestează față de ordinea politică actuală, împotriva globalizării, împotriva unui guvern de dreapta. Nu par să aibă un obiectiv specific.”

În comparație, șoferii de camioane și fermierii din sud aveau un obiectiv mai clar, a spus el: „să încerce să obțină privilegii, bani sau resurse de la guvern”.

La începutul acestei luni, Giorgia Meloni a anunțat un pachet de ajutor în valoare de aproximativ 195 de milioane de dolari sub formă de credite fiscale pentru fermieri, pescari și șoferi de camioane afectați de prețurile ridicate ale combustibilului. Comentatorii din mass-media italiană au remarcat, totuși, că ea nu a vizitat încă sudul țării pentru a se întâlni cu cei care conduc blocajele. „În timp ce drumurile din sud erau paralizate de camioane, Meloni s-a lăudat pentru cei patru ani de mandat”, a scris Marco Damilano într-un editorial din Domani, un cotidian din Roma. Meloni nu a răspuns direct la criticile privind absența sa de la întâlnirile cu protestatarii.

Liderii opoziției, Elly Schlein, șefa Partidului Democrat, și Giuseppe Conte, fost prim-ministru și lider al Mișcării Cinci Stele, un alt partid de opoziție, s-au deplasat amândoi în sud pentru a discuta cu camionagii și fermierii aflați în grevă.

Meloni a mizat, în schimb, pe măsuri de securitate. În weekend, guvernul său a mobilizat 500 de soldați la Milano ca măsură preventivă împotriva unor posibile acte de violență, care, în mare parte, nu s-au materializat. Duminică, ea a postat pe rețelele sociale o fotografie cu un soldat, scriind: „După ce prezența armatei în orașele noastre a fost intensificată, unii din stânga au strigat despre «militarizare». Este curios că oamenii sunt îngrijorați de soldații care contribuie la siguranța cetățenilor, mai degrabă decât de indivizii violenți care încearcă să transforme piețele noastre publice în câmpuri de luptă.”

Astfel de apeluri la temerile publicului pot ajuta la mobilizarea alegătorilor conservatori, a afirmat Jean-Pierre Darnis, profesor de politică italiană și istorie contemporană la Université Côte d’Azur din Franța. Desfășurarea soldaților pe străzile din Milano a fost „din punct de vedere operațional, nu foarte utilă”, dar a transmis bazei conservatoare a lui Meloni mesajul că ea va potoli haosul.

Unii dintre protestatarii din Milano au simțit prăpastia generațională generată de astfel de apeluri politice. Judith Nemzou Njamin, în vârstă de 30 de ani, studentă la masterat din Sesto San Giovanni, o suburbie muncitorească a orașului Milano, a declarat că s-a simțit chemată să protesteze împotriva „unui stat al bătrânilor care nu respectă tinerii și nu ne permite să avem un viitor”.
La fel ca în Franța, unii dintre studenții protestatari aveau nemulțumiri specifice legate de starea de degradare a clădirilor școlare. Dalia Tomassoni, în vârstă de 17 ani, elevă de liceu din Milano, a spus că „clădirile ne cad literalmente în cap”. La școala ei, a povestit ea, „una dintre colegele mele a găsit moloz pe banca ei”.

Protestatarii și-au exprimat, de asemenea, frustrarea față de sprijinul continuu acordat de guvern Ucrainei, un angajament care a dăinuit chiar și în timp ce membrii coaliției de guvernare a lui Meloni au dezbătut această chestiune.

„Bani, bani, bani investiți în războaie, în timp ce se reduc ajutoarele sociale, se reduc serviciile de sănătate publică, se reduc fondurile pentru educația publică”, a spus Alice Cossa, o studentă universitară de 22 de ani din Veneția.

Și camionagii și alți locuitori din sud sunt nemulțumiți de ceea ce consideră a fi cheltuieli pentru străini, în detrimentul nevoilor populației din țară.

În fața clădirii Camerei Deputaților din Roma, săptămâna aceasta, un banner cu mesajul „Gata cu armele și banii pentru Zelenski… gândiți-vă la italieni!” a fost atârnat de o balustradă. „Doamna Meloni se gândește la război, se gândește la alții, la toți în afară de noi”, a spus Vincenzo Liso, proprietarul unei firme din Puglia.

Pe lângă întrebările legate de finanțarea Ucrainei, frustrările mai generale ale protestatarilor ar putea reprezenta o provocare pentru Meloni, în contextul în care se pregătește pentru alegerile de anul viitor. Guvernul ei poate fi, în parte, un țap ispășitor pentru forțe aflate în afara controlului său, care fac ravagii în economia Italiei, dar alegătorii o consideră totuși responsabilă.

Experții au afirmat că, în afară de oferirea unor măsuri de moment, precum scutiri fiscale pe termen scurt sau subvenții, guvernul nu face genul de schimbări strategice pe termen lung sau de investiții care ar putea ajuta țara să scape de starea generală de stagnare.

„Aceasta are legătură cu o lungă istorie a unor oameni care se simt blocați în situația lor și nu au nicio speranță de mobilitate socială”, a declarat Gianfranco Viesti, economist la Universitatea din Bari, în Puglia, în sudul Italiei. „Este ceva care nu provine din prezent, ci dintr-o istorie a problemelor care se acumulează, se acumulează și se acumulează.”

Editor : B.E.