Cine plătește pentru salvarea naturii? Disputa dintre statele bogate a blocat negocierile summitului ONU pentru biodiversitate

Summitul ONU privind biodiversitatea, desfășurat la Erevan, s-a încheiat cu noi angajamente pentru protejarea naturii până în 2030, dar fără un acord privind suplimentarea finanțării. Aproape 200 de țări nu au reușit să stabilească cine trebuie să contribuie la acoperirea deficitului anual de 700 de miliarde de dolari necesar protejării biodiversității, arată Politico.

În timp ce țările din întreaga lume se află într-o cursă contra cronometru pentru a proteja ecosistemele Pământului, aflate într-un proces accelerat de degradare, negocierile internaționale menite să impulsioneze eforturile de conservare s-au încheiat cu rezultate dezamăgitoare.

Conferința ONU privind biodiversitatea COP17 s-a încheiat sâmbătă cu un angajament reînnoit al statelor de a accelera eforturile globale pentru protejarea naturii și refacerea ecosistemelor degradate până în 2030.

În spatele acestui angajament, însă, guvernele continuă să se confrunte cu dificultăți în mobilizarea sutelor de miliarde de dolari necesare pentru îndeplinirea obiectivelor globale privind biodiversitatea. Principalul obstacol este lipsa unui acord privind sursele din care ar trebui să provină acești bani.

„Dacă suntem cu toții nemulțumiți, probabil că acesta este cel mai bun compromis la care putem ajunge în aceste chestiuni extrem de delicate”, a declarat un membru al delegației elvețiene, cu puțin timp înainte de adoptarea textului.

După două săptămâni de negocieri privind accelerarea măsurilor de protejare a ecosistemelor, aproape 200 de țări au ajuns la un acord dificil, prin care s-au angajat să „accelereze punerea în aplicare” a Cadrului global pentru biodiversitate. Acest lucru ar urma să se realizeze inclusiv prin intensificarea eforturilor de depășire a lacunelor, provocărilor și obstacolelor care împiedică aplicarea măsurilor convenite, potrivit proiectului de text. Versiunea finală a documentului nu era disponibilă imediat.

Ministrul armean al Mediului, Hambardzum Matevosyan, care a prezidat summitul, a declarat că negociatorii „au obținut mai mult decât ne-am fi putut aștepta”.

Cu toate acestea, guvernele nu au reușit să ajungă la un acord privind extinderea numărului de țări care contribuie financiar la protejarea biodiversității. În final, s-au limitat la recunoașterea necesității unor contribuții mai mari, fără să stabilească însă cine ar trebui să le asigure.

Summitul a scos la iveală divergențe tot mai profunde între state în privința responsabilității financiare pentru conservarea naturii. Disputa opune țările dezvoltate, ale căror economii au contribuit istoric la degradarea mediului, statelor care au cunoscut o creștere economică accelerată în ultimele trei decenii și care sunt considerate acum suficient de bogate pentru a contribui la finanțare.

„Această COP urma să fie întotdeauna dificilă”, a declarat Steven Guilbeault, fost ministru al Mediului din Canada. Acesta a adăugat că „adevărata moștenire a COP17 se va decide mult dincolo de aceste ziduri, când cuvintele vor trebui să se transforme în acțiuni”.

Negociatorii părăsesc Erevanul cu numeroase probleme nerezolvate, care vor trebui abordate până la următoarea conferință COP, programată pentru 2028, în Ecuador. Printre acestea se numără și modalitățile de atragere a unui număr mai mare de companii care beneficiază de pe urma resurselor naturale, astfel încât acestea să contribuie la finanțarea proiectelor de conservare prin intermediul Fondului Cali, un instrument de referință înființat în 2024 pentru mobilizarea finanțării private în sprijinul biodiversității.

Guvernele sunt conștiente că timpul se scurge. În cadrul COP17, experții au reiterat avertismentul potrivit căruia un milion de specii sunt amenințate cu dispariția, în timp ce ONU estimează că deficitul anual de finanțare pentru biodiversitate se ridică la 700 de miliarde de dolari.

„Nu suntem pe drumul cel bun pentru a opri și a inversa pierderea biodiversității până în 2030”, a declarat Monique Barbut, ministrul francez al Mediului, în cadrul unei sesiuni plenare a COP17, miercuri. Lumea trebuie să „mobilizeze toate sursele internaționale de finanțare” pentru a îndeplini acest obiectiv, a subliniat ea.

Discuțiile au fost prelungite și de divergențele privind formulările referitoare la implicarea popoarelor indigene într-un organism important de luare a deciziilor din cadrul Convenției ONU privind diversitatea biologică.

Disputa privind finanțarea

Convenția ONU privind diversitatea biologică se bazează pe principiul potrivit căruia țările bogate ar trebui să contribuie mai mult la protejarea naturii, având în vedere presiunea exercitată de societățile și economiile lor asupra ecosistemelor planetei.

De la ratificarea Convenției, în anii 1990, un grup de state dezvoltate, printre care Canada, Australia, Japonia, Regatul Unit, Elveția, Norvegia și mai multe țări membre ale Uniunii Europene, au finanțat eforturile de punere în aplicare a prevederilor acesteia.

În prezent, aceste state doresc ca și alte țări cu venituri ridicate să contribuie mai mult.

„Știm cu toții că avem nevoie de mai multe resurse pentru a asigura punerea în aplicare eficientă a Cadrului global pentru biodiversitate”, a declarat Jessika Roswall, comisarul european pentru mediu.

În timpul negocierilor, statele care nu contribuie în prezent la finanțare, printre care China, Arabia Saudită, Rusia și Argentina, s-au opus însă introducerii unor criterii bazate pe nivelul veniturilor pentru stabilirea obligațiilor financiare ale fiecărei țări.

Blocajul a provocat nemulțumirea unor state care ar fi beneficiat de extinderea bazei de donatori.

„Vrei să-mi spui că statele petroliere bogate, care în multe cazuri sunt mai bogate decât unii dintre donatorii inițiali și care sunt responsabile de o cantitate uriașă de emisii și de practici dăunătoare care afectează direct biodiversitatea, nu ar trebui să contribuie la fond?”, a declarat miercuri Juan Carlos Navarro, ministrul Mediului din Panama, în timp ce negocierile erau în desfășurare.

Țările respective „nu doresc să aibă aceleași obligații ca țările dezvoltate în această privință și invocă argumentul responsabilităților ecologice”, a explicat Juliette Landry, cercetătoare principală la centrul de studii IDDRI.

În cele din urmă, statele au convenit doar să menționeze că „un număr mai mare de părți care contribuie ar îmbunătăți mobilizarea finanțării pentru biodiversitate” și au invitat alte țări să participe voluntar la eforturile financiare, potrivit proiectului de text.

Câteva succese

În ciuda divergențelor, numeroși participanți au salutat acordul final, considerându-l o victorie pentru multilateralismul în domeniul protecției mediului. Guvernele și-au reafirmat angajamentul de a proteja 30% din suprafețele terestre și marine ale planetei și de a majora finanțarea pentru biodiversitate la 200 de miliarde de dolari anual până în 2030.

„La Erevan, am văzut că multilateralismul de mediu a prevalat încă o dată. Țările s-au reunit, au găsit spiritul compromisului și ne-au permis să convenim asupra unor decizii importante care vor sprijini progrese reale pentru oameni și pentru planetă”, a declarat Inger Andersen, directorul executiv al Programului Națiunilor Unite pentru Mediu.

După două săptămâni de reuniuni, mese rotunde și sesiuni plenare, negociatorii au convenit să consolideze rolul orașelor și al administrațiilor locale în aplicarea obiectivelor privind biodiversitatea și să îmbunătățească mecanismele prin care fondurile destinate conservării naturii ajung la acestea.

De asemenea, au adoptat decizii menite să sprijine consolidarea capacităților și cooperarea științifică și au convenit că sunt necesare eforturi suplimentare pentru protejarea ecosistemelor marine.

Statele au recunoscut și necesitatea reducerii subvențiilor care finanțează activități economice dăunătoare naturii, precum și a introducerii unor stimulente pentru activitățile care contribuie la protejarea acesteia.

„Reforma sistemului de stimulente a trecut de la o chestiune marginală la un element central al agendei privind biodiversitatea”, a declarat Eva Zabey, directorul executiv al coaliției Business for Nature.

Unele guverne, printre care Germania, Islanda, Uzbekistan și Spania, și-au asumat noi angajamente financiare, în valoare totală de 1,8 miliarde de dolari, pentru Fondul Cadrului global pentru biodiversitate (GBF) și Fondul Global pentru Mediu (GEF), mecanisme de finanțare create pentru sprijinirea punerii în aplicare a Convenției.

În cadrul Cadrului global pentru biodiversitate, statele s-au angajat să mobilizeze 200 de miliarde de dolari anual până în 2030.

Programul Națiunilor Unite pentru Mediu a publicat, de asemenea, un raport potrivit căruia eforturile de refacere a naturii se desfășoară la o „scară fără precedent”, peste 250 de milioane de hectare de teren aflându-se în prezent în proces de restaurare la nivel mondial.

Cu toate acestea, numeroase țări sunt încă departe de îndeplinirea obiectivelor stabilite pentru 2030.

La Erevan, organizațiile de mediu au salutat acordul, dar au criticat lipsa de ambiție în privința unor probleme esențiale.

„Promisiunile politice făcute la Erevan exprimă intenții bune, dar nu vor elimina obstacolele majore din calea punerii în aplicare, precum finanțarea insuficientă, constrângerile fiscale și cele legate de datorii, fondurile aproape epuizate ale Fondului Cali și necesitatea urgentă de a reforma subvențiile dăunătoare”, a declarat An Lambrechts, expertă în politici privind biodiversitatea la Greenpeace International.

Citește și: Care sunt șansele ca Donald Trump și Kim Jong Un să se întâlnească anul acesta: „Se va întâmpla a doua zi de la anunț”

Guvernele au întâmpinat dificultăți în menținerea ritmului stabilit după adoptarea Cadrului global pentru biodiversitate, în 2022. Deși numeroase țări au elaborat strategii naționale pentru protejarea biodiversității, finanțarea proiectelor de conservare rămâne mult sub nivelul necesar.

Schimbările geopolitice și crizele economice au îngreunat, de asemenea, eforturile guvernelor de a acorda prioritate protecției mediului, inclusiv în cele 27 de state membre ale Uniunii Europene.

Țările au convenit să reia discuțiile privind punerea în aplicare a obiectivelor Convenției la următoarea conferință COP, care va avea loc în Ecuador, în 2028.

Editor : C.A.