Summitul de la Shenzhen s-a încheiat cu o imagine în care Vladimir Putin și Donald Trump stau la o masă circulară, cu Xi Jinping așezat între ei, prezidând cu înțelepciune grupul care dorește acum să ia deciziile. A fost un triumf al mesajului transmis de China, care a stârnit neliniște în alte părți, mai ales în Europa, și a dat naștere la afirmații privind o „nouă Ialta” sau o ordine mondială brutală, scrie Mark Urban în The Times.

Poate că, totuși, este mai bine să o privim ca pe o reafirmare a primei legi a junglei globale, și anume că marile puteri se comportă după propriile reguli. Așa-numita „ordine bazată pe reguli”, pe care mulți o plâng acum, a codificat tocmai acest principiu, consacrând dominația „mesei celor importanți” sau a aliaților victorioși din cel de-al Doilea Război Mondial. Dreptul lor de a gestiona securitatea internațională a fost consemnat în Carta Organizației Națiunilor Unite, proaspăt înființată.

Ceea ce am văzut la Shenzhen a fost faptul că, în locul „marilor trei” – Winston Churchill, Iosif Stalin și Franklin D. Roosevelt –, care s-au întâlnit în stațiunea Ialta din Crimeea, spre sfârșitul războiului, pentru a decide soarta Europei, există o nouă geometrie care reflectă realitățile zilelor noastre. China este puterea mondială în ascensiune, SUA este cea în declin, iar Rusia abia se mai menține.

Liderii europeni au sugerat că întâlnirea nu a reușit să producă nimic substanțial, fie că este vorba de un efort pentru pace în Golf sau în Ucraina, fie de măsuri de reducere a tarifelor. Este adevărat că cele patru principii adoptate în comunicatul comun SUA-China-Rusia au reprezentat cel mai mic numitor comun — așa este diplomația între rivali —, dar ele au dezvăluit și câteva semnale importante, în special cu privire la modul în care Xi intenționează să-și folosească influența crescândă asupra afacerilor mondiale.

profimedia-1153663624
Donald Trump, Vladimir Putin și Xi Jinping, la prima reuniune trilaterală din istorie, în China. Sursa: Profimedia

Iată ce ar trebui să învățăm de la ei:

Reformarea ONU

Cei trei lideri au surprins pe mulți menționând ca primul punct în declarația lor că „China, Rusia și SUA se angajează să promoveze reforma ONU”. Acest lucru ar putea părea ciudat, dar face parte din agenda pe termen lung a lui Xi de a remodela Organizația Națiunilor Unite sub conducerea Chinei.

Analiștii sugerează că acest lucru face parte din adoptarea de către el a conceptului „tianxia”, care înseamnă literalmente „tot ce se află sub cer” în mandarină. Potrivit Oliviei Cheung, coautoarea lucrării „Strategia globală a Chinei sub Xi Jinping”: „Tianxia este o ordine mondială ierarhică, în care China, cea mai importantă «putere civilizațională», se află deasupra celorlalte țări.”

Deși diplomații chinezi ar dori să înlocuiască Franța și Marea Britanie, vechile puteri imperialiste, din pozițiile lor de membri permanenți ai Consiliului de Securitate, o schimbare structurală de acest fel nu va fi ușoară. În schimb, mulți se așteaptă ca versiunea chineză a reformei să însemne acordarea unui rol mai important Adunării Generale a ONU, unde China poate mobiliza cu ușurință voturile aliaților săi din „sudul global”.

A lipsit însă în mod evident India, care are cea mai mare populație din lume și o economie în plină ascensiune. Dacă Xi dorește cu adevărat să revitalizeze ONU pentru ceva mai mult decât scopuri politice, va trebui să găsească o modalitate de a coopera cu India.

Energie pentru toți

Al doilea punct al comunicatului de la Shenzhen ar fi fost binevenit de mulți din „sudul global”, afectați cum sunt de creșterea costurilor energiei: „Cele trei țări intenționează să crească producția și aprovizionarea cu produse petroliere rafinate în beneficiul tuturor națiunilor.”

Pentru Putin, summitul a reprezentat o ocazie de a reveni în lumina reflectoarelor internaționale, lăudându-se că Rusia a găsit noi piețe pentru exporturile sale de energie și demonstrând că Occidentul nu a reușit să-i pună țara în genunchi. Putin le-a spus liderilor adunați acolo că „sancțiunile, tarifele și restricțiile la export au încă un efect, dar nu mai sunt capabile să zdrobească economiile țărilor concurente”.

Cooperarea cu China a fost esențială pentru Kremlin atât în susținerea războiului din Ucraina, cât și în găsirea de noi piețe pentru petrolul său. Disponibilitatea recentă a lui Trump de a autoriza importurile de motorină rusă, acordând prioritate prețului la pompă în detrimentul principiilor, subliniază, de asemenea, atât prăbușirea sancțiunilor, cât și motivele nemulțumirii europene.

Războiul din Ucraina intră în al cincilea an. Menținerea aprovizionării are acum prioritate față de alte considerente, cum ar fi pedepsirea Rusiei. Este o veste proastă pentru țările europene, dar contribuie la consolidarea diplomației lui Xi cu țările în curs de dezvoltare, prezentând China ca actorul care încearcă să limiteze impactul instabilității globale asupra costului vieții.

putin xi trump profimedia
Vladimir Putin, Xi Jinping și Donald Trump. Foto: Profimedia

Imunitatea de stat

În calitate de persoană vizată de un mandat de arestare emis de Curtea Penală Internațională (CPI), Putin ar fi fost probabil recunoscător să obțină acordul lui Trump și al lui Xi cu privire la faptul că instanța și-a depășit atribuțiile. Cei trei au declarat: „Principiul consimțământului statului și respectarea imunității funcționarilor de stat sunt de o importanță capitală și au convenit că CPI și alte organisme similare nu trebuie să abuzeze de jurisdicția lor.”

În declarațiile televizate, Trump s-a referit, de asemenea, la „organizații globaliste necinstite”, precum CPI. Aceasta este o momeală pentru baza electorală a mișcării MAGA, dar este puțin probabil ca SUA să-și schimbe fundamental atitudinea față de curte în viitorul apropiat.

Deși SUA au aderat pentru scurt timp la CPI în urmă cu 26 de ani, s-au retras după 11 septembrie, iar nici Barack Obama, nici Joe Biden nu au reintrat în organizație. Evident, Putin, Xi și Trump nu acceptă ca soldații lor să fie aduși în fața acestei instanțe, cu atât mai puțin ei înșiși.

Este vorba de un sistem internațional cu două viteze, în care marile puteri se așteaptă să-și stabilească propriile reguli.

Reducerea riscurilor nucleare

În ultimul punct al declarației, liderii au convenit că „cele trei țări vor iniția un dialog privind reducerea riscurilor nucleare și prevenirea proliferării nucleare”. Concentrându-se pe aceste teme, în loc să accepte orice proces de reducere a arsenalelor lor, Xi l-a respins pe Trump, care insistase asupra necesității unor astfel de limite. Acest lucru a subliniat limitele influenței americane asupra Beijingului.

Republica Populară Chineză se angajează într-o creștere rapidă a arsenalului nuclear, de la aproximativ 550 de arme în prezent la 1.000 până în 2030. Rusia, cu peste 4.000 de arme, și SUA, cu 3.800, rămân în continuare actori mult mai importanți în acest joc.

Însă Pentagonul își face griji cu privire la scenarii în care Rusia și China și-ar putea uni forțele împotriva sa. Chiar și singură, o Armată Populară de Eliberare dotată cu 1.000 de arme atomice reprezintă o schimbare majoră pentru regiunea Pacificului și, din acest motiv, Xi nu este interesat să-și limiteze arsenalul, chiar dacă rostește frazele diplomatice obișnuite despre faptul că războiul nuclear nu poate fi câștigat.

În schimb, comunicatul final s-a concentrat pe aspectele mai practice ale reducerii riscurilor, care țin mai mult de gestionarea tensiunilor, probabil prin intensificarea comunicării între forțele armate. În acest context, problema Taiwanului a fost, din perspectiva Beijingului, gestionată cu succes.

Într-un comunicat privind întâlnirea bilaterală dintre Xi și Trump, liderul chinez a fost citat spunând: „În ceea ce privește problema Taiwanului, partea americană ar trebui să continue să facă ceea ce trebuie și să evite regrese majore în relațiile dintre China și SUA.” O altă victorie pentru Beijing, așadar.

Luate împreună, faptul că summitul a avut loc, imaginea sa atent regizată și realizările diplomatice modeste au servit toate unui scop pozitiv pentru Xi. În discursul său de deschidere a summitului, el a făcut referire la un vechi proverb chinezesc potrivit căruia „toate abordările trebuie să se adapteze vremurilor în schimbare pentru a rămâne relevante”.

Schimbarea la care dorește ca ceilalți să se adapteze este ascensiunea Chinei. Și numeroase țări, inclusiv unii dintre cei mai apropiați aliați ai Americii, fac exact acest lucru. De exemplu, săptămâna trecută a avut loc vizita ministrului chinez al apărării la Londra, primul contact la acest nivel din ultimii 20 de ani.

Summitul de la Shenzhen a reprezentat o continuare a abordării adoptate de Xi cu ocazia vizitei sale la Washington din septembrie. El i-a spus lui Trump că țările lor ar putea evita „capcana lui Tucidide”, o teorie propusă de un istoric de la Harvard, conform căreia imperiile în declin tind să intre în război cu puterile în ascensiune care le vor înlocui.

Citește și:

ANALIZĂ Dincolo de strălucirea summitului: Donald Trump se laudă că a fost primit cu fast, Xi Jinping mută decisiv pe scena mondială

Editor : B.E.

Source: Digi24 · Bogdan Enache

At a glance

Topic
World
Country
🇷🇴 RO
Publisher language
RO
Added to Allnira