Arestarea preventivă a lui Călin Georgescu: Unde s-au pus de acord toți judecătorii care au analizat cererile DIICOT

Mai multe decizii ale judecătorilor, în ceea ce privește arestarea preventivă a lui Călin Georgescu, în dosarul în care DIICOT îl acuză că ar fi înșelat un om de afaceri cu peste un milion de euro, au părut că se bat cap în cap, în condițiile în care trei dintre ele au respins ideea arestului preventiv, iar alte trei au decis contrariul. Numai că toate cele șase decizii au avut un element comun: niciuna nu a pus în discuție faptul că probele strânse de DIICOT în acest dosar nu duc „la suspiciunea rezonabilă” că a săvârșit infracțiunile de care fostul candidat este acuzat.  

Cronologia deciziilor care au dus la menținerea lui Călin Georgescu în arest este următoarea:

• Pe 22 septembrie, Tribunalul București a decis plasarea lui Călin Georgescu sub control judiciar, în condițiile în care fusese reținut cu o zi în urmă de DIICOT;
• Pe 29 septembrie, Curtea de Apel București a admis contestația DIICOT și a decis definitiv ca Georgescu să fie arestat preventiv;
• Pe 13 octombrie, Tribunalul București a judecat o altă cerere, de înlocuire a măsurii arestului preventiv cu o măsură mai blândă, și a admis plasarea acestuia în arest la domiciliu;
• Pe 23 octombrie, Curtea de Apel București a desființat decizia Tribunalului București și a menținut arestul preventiv decis în dosarul DIICOT;
• Pe 26 octombrie, în condițiile în care cele 30 de zile de arest preventiv urmau să expire, Tribunalul București a respins cererea DIICOT de prelungire a arestului și a decis plasarea lui Călin Georgescu sub control judiciar;
• Pe 28 octombrie, Curtea de Apel a desființat din nou decizia Tribunalului București și a decis definitiv ca fostul candidat la prezidențiale să rămână și în următoarele 30 de zile în arest;

Vorbim, astfel, de șase decizii luate de judecători în acest caz. Trei dintre ele au respins ideea arestului preventiv, în timp ce alte trei, de la instanța de apel, le-au desființat și au decis contrariul.

În ce condiții poate fi plasat un inculpat în arest preventiv?

Pentru început, este necesar să arătăm ce prevede articolul din Codul de procedură penală care vizează „condițiile și cazurile de aplicare a măsurii arestării preventive”.

Potrivit Articolului 223, primul alineat, arestul preventiv poate fi decis de judecătorul de drepturi și libertăți în cursul urmăririi penale „numai dacă din probe rezultă suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit o infracțiune și există una dintre următoarele situații”:

• Inculpatul a încercat să se sustragă de la urmărirea penală;
•  inculpatul încearcă să influențeze un alt inculpat din dosar, martor sau expert să distrugă, altereze, ascundă sau să sustragă mijloace de probe;
• Există suspiciunea rezonabilă că, după ce a fost începută urmărirea penală, inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune sau se pregătește de săvârșirea unei noi infracțiuni;
• Inculpatul exercită presiuni asupra persoanei vătămate sau încearcă să realizeze o înțelegere frauduloasă cu aceasta;

Mai există și al doilea alineat, care arată că arestul preventiv se poate decide în cazul unui inculpat dacă „se constată că privarea sa de libertate este necesară pentru înlăturarea unei stări de pericol pentru ordinea publică”.

În același timp, după cum au subliniat judecătorii, trebuie să fie îndeplinită și condiția ca „măsura să fie proporțională cu gravitatea acuzației aduse persoanei și necesară realizării scopului urmărit prin dispunerea ei”. 

Cazul Georgescu: Prima condiție - suspiciunea rezonabilă că a comis faptele de care e acuzat - îndeplinită

Astfel, încă de la prima decizie, judecătorii (și de la Tribunalul București, și de la Curtea de Apel București) au analizat, ca primă condiție, dacă există „suspiciunea rezonabilă” că Georgescu a săvârșit faptele de care este acuzat.

Niciuna dintre deciziile luate în cazul lui Călin Georgescu nu a pus în discuție faptul că probele strânse de DIICOT în acest dosar nu duc la „suspiciunea rezonabilă” că este vinovat de faptele de care este acuzat.

Redăm două citate din decizia Tribunalului București (întoarsă între timp) care a respins cererea DIICOT de prelungire a arestului preventiv: 

• „Judecătorul de drepturi şi libertăţi are în vedere faptul că probele apreciate ca relevante (...) nu trebuie să aibă forţa probelor care stau la baza unei trimiteri în judecată şi, cu atât mai puţin, a unei soluţii de condamnare, ci acestea trebuie să furnizeze o serie de date, informaţii verosimile şi credibile care să susţină presupunerea rezonabilă conform căreia persoana faţă de care a fost declanşată urmărirea penală a săvârşit faptele de care este acuzat”;
• „În raport de mijloacele de probă aflate la dosar, judecătorul de drepturi și libertăți apreciază că, la acest moment, rezultă o suspiciune rezonabilă că inculpații Georgescu și Rusen ar fi acționat în modalitatea descrisă mai sus, împreună cu numitul Arena Massimiliano – și că ar fi reușit astfel inducerea și menținerea în eroare a persoanei vătămate Leu Răzvan, obținând de la acesta sumele de bani menționate mai sus, sume de bani care ar fi fost plătite de persoana vătămată cu titlu de garanție în vederea obținerii unor linii de credit, dar care nu au fost ulterior concretizate, iar banii transferați de partea vătămată au ajuns într-un cont deschis la o altă bancă decât cea care îi fusese menționată acestuia”;

În toate motivările judecătorilor care s-au pronunțat în situația lui Călin Georgescu există aceleași mențiuni cu privire la „suspiciunea rezonabilă” care reiese din acuzațiile DIICOT. 

Pentru a înțelege acuzațiile aduse de DIICOT în acest dosar, reluăm următoarele articole scrise de Digi24.ro pe această temă, începând cu cel care a arătat, în exclusivitate, existența plângerii penale care a dus la arestarea preventivă a lui Călin Georgescu:

• Călin Georgescu, acuzat de un om de afaceri că l-ar fi păcălit cu un milion de euro. Afaceristul a depus plângere penală
• „Să nu blocheze România să aibă președintele pe care îl merită”. Presiuni asupra afaceristului care l-a denunțat pe Călin Georgescu
• Călin Georgescu și filiera italiană: Azil politic, mesaje de susținere de la Salvini și căutarea unei vile în Toscana
• „Să deconspir tot sistemul, inclusiv pe Simion”. Cum i-a descris Călin Georgescu lui Ionel Rusen „misiunea” pe care a avut-o

Arestul preventiv decis inițial: Unde au apărut opiniile diferite între judecători?

Diferența între opiniile Tribunalului și ale Curții de Apel au apărut, însă, la următoarele condiții stabilite de lege pentru luarea măsurii arestului preventiv.

De exemplu, judecătorul de la Tribunalul București (care a decis în septembrie să îl plaseze pe Călin Georgescu sub control judiciar) a considerat că, ținând cont de vechimea faptelor de care sunt acuzați (practic, situația cu Leu a început în anul 2021 și s-a consumat în anul 2022):

• Nu mai exista în 2026 o urgență pentru luarea măsurii preventive;
• Urmărirea penală în acest dosar s-a desfășurat în condiții bune și cu Călin Georgescu în stare de libertate;
• Pentru că a trecut timpul de la momentul în care Georgescu a săvârșit infracțiunile de care este acuzat, și pericolul social s-a diminuat;
• Deși DIICOT prezentase probe ca să demonstreze că Georgescu ar fi plănuit să fugă în Italia, judecătorul a considerat că e suficientă plasarea lui sub control judiciar. 

Însă judecătorii de la Curtea de Apel București, atunci când l-au arestat preventiv pe Călin Georgescu și au ăntors această decizie, au fost de o altă părere:

• Au considerat că lăsarea în libertate a lui Călin Georgescu „prezintă pericol concret pentru ordinea publică”, iar măsura controlului judiciar era „insuficientă pentru a înlătura această stare de pericol”;
• Măsura arestării preventive este proporțională cu gravitatea acuzațiilor aduse;
• Probele depuse de DIICOT la dosar, cu privire la intenția de a fugi în Italia, arătau „caracterul actual” al intențiilor acestuia de a se sustrage urmăririi penale.

Reamintim că decizia Curții de Apel București a fost adoptată în complet de divergență (cei doi judecători din completul inițial nu s-au pus de acord și a intervenit, astfel, un al treilea judecător care a înclinat balanța).

• Printre altele, judecătorul care a formulat opinie separată arăta că probele administrate de DIICOT relevau „existența unor indicii temeinice cu privire la implicarea inculpaților în activitatea infracțională suficiente” pentru a justifica măsura controlului judiciar, dar insuficiente pentru a justifica arestul preventiv.

Și când a fost cazul de înlocuire a arestului preventiv cu o măsură mai blândă, judecătorul de la Tribunalul București (cel care a dat primul verdict, de plasare sub control judiciar) a reluat argumentele expuse inițial și a adăugat că măsura arestului preventiv „nu mai pare a fi proporțională cu gravitatea acuzațiilor, măsura arestului la domiciliu fiind suficientă”.

• Curtea de Apel București a desființat, din nou, tot în complet de divergență, această decizie și a menținut măsura arestului preventiv decisă în cazul lui Călin Georgescu.

Prelungirea arestului preventiv și de unde a ieșit ideea „că nu există probe” în dosarul DIICOT

Cererea de prelungire a arestului preventiv a urmat cursul firesc, fiind analizată întâi de Tribunalul București, iar ulterior de Curtea de Apel București. În ceea ce privește aceste decizii, în acest moment este disponibilă doar motivarea din primă instanță.

După cum am arătat mai sus, Tribunalul București, în acest proces, nu a pus în discuție existența „suspiciunii rezonabile” că Georgescu a săvârșit faptele de care este acuzat.

Însă judecătorul a considerat că:

• Pericolul pe care l-ar reprezenta punerea lui în libertate „s-a diminuat considerabil”;
• Natura și modalitatea de săvârșire a infracțiunilor „nu mai justifică privarea de libertate”;
• Nici Georgescu și nici Rusen nu au încercat să se sustragă urmăririi penale sau să influențeze „probațiunea în cauză”.

În momentul în care a fost pusă în discuție prelungirea arestului preventiv față de Călin Georgescu, DIICOT a venit cu noi acuzații, pe lângă cele reținute inițial.

Este vorba de încercarea, după cum susțin procurorii, de a distruge mijloacele de supraveghere tehnică plantate de autorități în locuința lui Călin Georgescu. Detalii, aici. 

La acest punct, DIICOT a încercat să demonstreze că „riscul săvârșirii unor noi infracțiuni persistă, iar măsurile preventive mai puțin restrictive” nu sunt suficiente.

Judecătorul de la Tribunalul București, strict în ceea ce privește noile acuzații ale DIICOT, a subliniat că „nu există minime elemente de fapt din care să rezulte comiterea” acestor infracțiuni.

• „În acest context, judecătorul de drepturi și libertăți reţine că privarea de libertate în continuare a inculpaților ar reprezenta o măsură disproporţionată faţă de scopul urmărit (...), atingerea acestuia putând fi asigurată în continuare şi prin luarea unei măsuri preventive mai puțin restrictive de drepturi, respectiv controlul judiciar”, se mai arată în motivarea citată.

Și această decizie a fost întoarsă la Curtea de Apel București, miercuri seară, fiind decisă, astfel, prelungirea arestului preventiv față de Călin Georgescu. De această dată, nu a mai fost nevoie de un al treilea judecător care să încline balanța. 

Până în momentul publicării acestui articol, motivarea celor doi judecători nu este disponibilă, astfel că nu știm ce argumente au dus la desființarea deciziei judecătorului de la Tribunalul București.