Sonda Voyager 1 a NASA, lansată în 1977, urmează să atingă miercuri, 18 noiembrie, o distanță record de 25,89 miliarde de kilometri față de Pământ. Cu aproape cinci decenii în urmă, imaginile realizate de sondă în timpul explorării planetei Jupiter au dezvăluit o atmosferă mult mai dinamică decât se credea, existența unui sistem de inele și activitatea vulcanică de pe satelitul Io, schimbând radical cunoștințele astronomilor despre Sistemul Solar, scrie Live Science.

În timp ce pe Pământ va fi marcată această realizare, Voyager 1 va întâmpina momentul istoric în întuneric. Oamenii de știință care coordonează misiunea au oprit camera sondei în 1990, imediat după ce aceasta a realizat celebrele imagini „Pale Blue Dot” („Punctul albastru pal”) și „Solar System Family Portrait” („Portretul de familie al Sistemului Solar”), de dincolo de orbita planetei Neptun.

Până atunci însă, Voyager 1 realizase deja zeci de mii de fotografii ale regiunilor cosmice din vecinătatea noastră, iar unele dintre acestea au transformat radical cunoștințele oamenilor de știință despre planetele exterioare ale Sistemului Solar.

Imaginile spectaculoase cu Jupiter, care au schimbat perspectiva astronomilor

Una dintre cele mai importante realizări ale misiunii Voyager 1 a fost explorarea planetei Jupiter.

Între ianuarie și aprilie 1979, sonda a observat îndeaproape cea mai mare planetă a Sistemului Solar și mai mulți dintre sateliții săi naturali de mari dimensiuni. Potrivit NASA, în martie 1979, Voyager 1 s-a apropiat la numai 280.000 de kilometri de Jupiter.

Pe măsură ce se apropia, sonda fotografia gigantul gazos la fiecare 96 de secunde, realizând astfel o spectaculoasă secvență video de tip time-lapse, care surprinde atmosfera turbulentă a planetei.

Voyager 1 a observat benzi distincte ale atmosferei lui Jupiter, care se deplasează cu viteze diferite și în direcții diferite, asemenea unui cub Rubik cosmic rotit de o mână invizibilă. Norii se deplasează rapid, ca pe niște benzi transportoare, în timp ce furtuni uriașe, de dimensiuni comparabile cu cele ale unor planete, se rotesc în atmosferă.

Secvența video realizată de Voyager surprinde aproximativ 60 de zile complete pe Jupiter, echivalentul a circa o lună pe Pământ, deoarece o zi joviană durează aproximativ 10 ore terestre.

Imaginile au oferit cea mai detaliată și mai clară perspectivă asupra planetei disponibilă până la acel moment.

Observațiile au completat semnificativ datele colectate de sondele Pioneer 10 și Pioneer 11 ale NASA, lansate cu aproximativ cinci ani mai devreme, demonstrând că atmosfera lui Jupiter este mult mai dinamică decât își imaginaseră astronomii.

Voyager 1 a descoperit că Jupiter are inele

Cu puțin timp înainte de a ajunge la cea mai mică distanță de Jupiter, Voyager 1 a observat ceva remarcabil: planeta era înconjurată de un sistem de inele subțiri și foarte puțin vizibile.

Alcătuite în principal din praf, inelele au devenit vizibile atunci când sonda a observat planeta iluminată din spate de Soare.

Niciun telescop nu reușise până atunci să detecteze aceste structuri. Ulterior, observatoarele astronomice de la sol au confirmat existența lor, iar Voyager 2 a realizat fotografii și mai clare ale inelelor când a ajuns la Jupiter, în iulie 1979.

Astăzi, oamenii de știință știu că toate cele patru planete exterioare ale Sistemului Solar, Jupiter, Saturn, Uranus și Neptun, au sisteme de inele.

Cercetătorii suspectează că inelele de praf ale lui Jupiter sunt alimentate parțial cu material provenit din erupțiile vulcanice de pe Io, unul dintre sateliții naturali ai planetei, cunoscut pentru activitatea sa geologică intensă.

Prima erupție vulcanică observată pe un alt corp ceresc

Și această descoperire este legată de misiunea Voyager.

În timpul unei apropieri de Io, sonda a surprins pentru prima dată o erupție vulcanică pe un corp ceresc din afara Pământului.

Observația a demonstrat că nu doar planetele, ci și sateliții lor naturali pot fi activi din punct de vedere geologic.

Într-una dintre imaginile realizate de Voyager, un vulcan uriaș, numit Loki Patera, considerat cel mai mare de pe Io, cu un diametru estimat la aproximativ 200 de kilometri, aruncă material vulcanic în spațiu.

Privite împreună, observațiile asupra lui Jupiter și a sateliților săi au demonstrat că sistemul format din cea mai mare planetă a Sistemului Solar și lunile sale este mult mai dinamic, mai complex și mai haotic decât se credea anterior.

În plus, imaginile de aproape ale acestor lumi îndepărtate le-au transformat, în percepția oamenilor de știință, din simple puncte luminoase pe cer în corpuri cerești cu caracteristici distincte, care pot fi explorate, cartografiate și, în cele din urmă, vizitate de misiuni spațiale.

Chiar în această săptămână, agenția spațială chineză și-a anunțat intenția de a trimite un modul de asolizare pe Callisto, unul dintre sateliții naturali ai lui Jupiter, în cadrul primei misiuni care ar urma să realizeze o aterizare în sistemul jovian.

Voyager 1 își continuă misiunea în spațiul interstelar

Voyager 1 își continuă activitatea în spațiul interstelar, în care a pătruns oficial în 2012.

Deși camera sa este oprită, sonda continuă să studieze mediul de radiații din spațiu cu ajutorul detectoarelor de câmp magnetic și de plasmă, ultimele două dintre cele zece instrumente științifice ale sale care mai sunt alimentate cu energie.

Oamenii de știință estimează că legendara sondă își va epuiza complet resursele de energie în anii 2030.

Norii și furtunile din atmosfera planetei Jupiter, surprinse de sonda Voyager 1 a NASA în februarie 1979, în apropierea Marii Pete Roșii. Foto: Profimedia
Norii și furtunile din atmosfera planetei Jupiter, surprinse de sonda Voyager 1 a NASA în februarie 1979, în apropierea Marii Pete Roșii. Foto: Profimedia

Editor : Ș.A.

Source: Digi24 · Ștefania Apostol

At a glance

Topic
World
Country
🇷🇴 RO
Publisher language
RO
Added to Allnira