Un semnal radio misterios, detectat în Calea Lactee, îi intrigă pe astronomi. Ce ar putea ascunde fenomenul fără precedent

Astronomii încearcă să descifreze misterul unui obiect cosmic aflat la cel puțin 49.000 de ani-lumină de Pământ, la periferia Căii Lactee, care emite unde radio într-un mod neobișnuit. Sursa, denumită VT J1906+0849, prezintă variații spectaculoase ale intensității emisiei de aproximativ două decenii, iar comportamentul său nu seamănă cu cel al altor obiecte cunoscute din galaxie. Cercetătorii iau în calcul mai multe explicații, inclusiv existența unei găuri negre sau a unei stele neutronice care atrage materie de la o stea însoțitoare, relatează Science Alert.

Numeroase obiecte din Calea Lactee își modifică strălucirea sau emit radiații în moduri caracteristice. De la impulsurile radio ale pulsarilor până la creșterea bruscă a luminozității unei nove, urmată de diminuarea treptată a acesteia, astronomii au identificat numeroase tipare ale fenomenelor cosmice.

O nouă descoperire arată însă că aceste manifestări sunt departe de a fi pe deplin cunoscute.

Obiectul VT J1906+0849, situat dincolo de brațul spiral exterior Norma–Lebăda al Căii Lactee, prezintă variații puternice ale emisiei radio, care se desfășoară pe parcursul mai multor decenii.

„Sursa este un obiect galactic îndepărtat, cu emisie sincrotron variabilă, care a rămas strălucitor în domeniul radio timp de aproximativ două decenii, prezentând totodată o frecvență variabilă a maximului spectral și o expansiune aparent redusă”, explică astronomii într-un studiu coordonat de Jessie Miller, de la Institutul de Tehnologie din California.

Un obiect cosmic care și-a schimbat strălucirea timp de două decenii

Majoritatea obiectelor cosmice variabile detectate de astronomi își modifică proprietățile în intervale relativ scurte, de la milisecunde până la câteva luni. Această imagine este influențată și de limitele observațiilor astronomice, deoarece programele ample de cartografiere a cerului au început să se dezvolte abia în anii 1990.

VT J1906+0849 a atras pentru prima dată atenția cercetătorilor în datele colectate în 2017, în cadrul programului Very Large Array Sky Survey (VLASS).

La o distanță de cel puțin 49.000 de ani-lumină de Pământ, obiectul era cea mai strălucitoare sursă radio tranzitorie descoperită în cadrul programului, cu o densitate a fluxului de aproximativ 70 de milijansky, o valoare remarcabilă pentru o sursă atât de îndepărtată.

Descoperirea i-a determinat pe astronomi să verifice observațiile anterioare ale aceleiași regiuni, pentru a stabili dacă obiectul fusese detectat și în trecut.

În datele colectate în 1996, în cadrul NRAO VLA Sky Survey, sursa nu era vizibilă. Până în 2005 însă, aceasta începuse să apară în observații.

Datele obținute între 2006 și 2013 au indicat o creștere generală a strălucirii, care a atins în 2014 un maxim de aproximativ 200 de milijansky.

Observațiile din 2017 au surprins obiectul într-o perioadă în care intensitatea emisiei sale scădea. Cercetătorii au decis să continue monitorizarea, pentru a înțelege evoluția fenomenului.

Au urmat observații în 2019, 2024 și 2026, completate de date colectate în 2025.

Inițial, rezultatele indicau o diminuare treptată a activității. Spre sfârșitul anului 2025 însă, astronomii au constatat că sursa începea din nou să emită unde radio cu o intensitate tot mai mare.

Fenomenul care nu respectă tiparele cunoscute de astronomi

Modificările intensității emisiei nu reprezintă singura particularitate a obiectului.

Astronomii au descoperit că și frecvența la care emisia radio atinge intensitatea maximă se modifică într-un mod neașteptat.

În 2019, maximul spectral se situa în jurul valorii de 1,9 gigaherți. Până în 2024, acesta coborâse la aproximativ 0,8 gigaherți, pentru ca în 2026 să urce din nou, la aproximativ 2,2 gigaherți.

Maximele spectrale din 2014 și 2025 nu au putut fi determinate cu precizie, însă datele sugerează că se situau la frecvențe considerabil mai mari.

Cercetătorii consideră că emisia radio este produsă printr-un fenomen cunoscut drept radiație sincrotron, generată de particule încărcate electric, cu energii ridicate, care se deplasează prin câmpuri magnetice.

În mod obișnuit, dacă radiația provine de la un nor de materie aflat în expansiune, frecvența la care emisia atinge intensitatea maximă ar trebui să scadă treptat, pe măsură ce norul se extinde.

În cazul VT J1906+0849, acest tipar nu este respectat.

Deși intensitatea și spectrul emisiei radio s-au modificat considerabil, observațiile au oferit puține dovezi că sursa s-ar fi extins semnificativ.

Mai mult, revenirea maximului spectral către frecvențe mai înalte sugerează existența unui mecanism mult mai complex decât simpla răcire și dispersare a unui nor de particule.

Potrivit cercetătorilor, aceste caracteristici indică posibilitatea ca sursa să fie alimentată continuu de un proces fizic încă neidentificat.

O gaură neagră sau o stea neutronică, printre posibilele explicații

Astronomii au analizat mai multe scenarii pentru a explica fenomenul, însă niciunul nu a fost confirmat.

Prima ipoteză presupune o explozie de tipul unei nove, care poate provoca o creștere rapidă a strălucirii, urmată de diminuarea treptată a acesteia.

Explicația prezintă însă două probleme: materia expulzată ar trebui să producă semne de expansiune, iar durata fenomenului observat nu corespunde evoluției obișnuite a unei nove.

O a doua posibilitate este existența unei nebuloase alimentate de un pulsar. Totuși, variațiile frecvenței maximului spectral sunt prea neregulate pentru a fi explicate ușor prin acest mecanism.

A treia ipoteză implică un obiect cosmic compact care atrage materie din apropiere.

Mai exact, VT J1906+0849 ar putea fi un sistem binar alcătuit dintr-o gaură neagră sau o stea neutronică și o stea însoțitoare, de la care obiectul compact atrage materie printr-un proces numit acreție.

Există însă și în acest caz un obstacol important.

Observațiile realizate cu telescopul spațial Swift al NASA nu au detectat emisiile puternice de raze X care ar fi de așteptat de la un asemenea sistem.

Absența unei detectări nu exclude însă existența acestor emisii, deoarece ele ar putea fi ascunse de materia din jurul obiectului.

Indiciul care ar putea dezlega misterul: un sistem cosmic aflat la 18.000 de ani-lumină

Un posibil răspuns ar putea veni din comparația cu SS 433, un sistem cosmic situat la aproximativ 18.000 de ani-lumină de Pământ.

Acesta este considerat un sistem binar alcătuit dintr-o gaură neagră sau o stea neutronică și o stea însoțitoare, care se rotesc una în jurul celeilalte cu o perioadă orbitală de 13 zile.

O parte din materia atrasă de la steaua însoțitoare ajunge pe obiectul compact, în timp ce o cantitate importantă este expulzată în spațiu sub forma unor jeturi puternice și a unui vânt dens provenit din discul de materie care înconjoară obiectul central.

Acest vânt poate ascunde radiațiile X generate de procesul de acreție, făcând dificilă observarea activității din centrul sistemului.

Cercetătorii consideră că un mecanism asemănător ar putea explica și comportamentul VT J1906+0849.

Dacă un obiect compact emite continuu un jet de particule cu energii ridicate într-un mediu înconjurător dominat de un vânt dens, interacțiunea dintre acestea ar putea genera emisia radio neobișnuită.

În același timp, materia din jur ar putea împiedica extinderea liberă a regiunii care produce radiația și ar putea ascunde emisiile de raze X.

Un alt indiciu vine din observațiile în infraroșu, care au evidențiat semne ale prezenței unui gaz ce se deplasează cu aproximativ 2.000 de kilometri pe secundă, compatibile cu existența unui flux puternic de materie expulzată.

Deși această explicație este compatibilă cu mai multe dintre caracteristicile observate, cercetătorii subliniază că sunt necesare investigații suplimentare pentru a determina natura obiectului.

Rămâne de stabilit dacă VT J1906+0849 reprezintă o versiune mai tânără a unui sistem precum SS 433 sau un fenomen cosmic încă necunoscut.

„VT J1906+0849 evidențiază potențialul programelor de cartografiere radio cu câmp larg de a descoperi o populație de obiecte galactice ascunse, care acumulează materie prin acreție și sunt dificil de identificat la alte lungimi de undă”, concluzionează cercetătorii.

Editor : Ș.A.