SUA se confruntă cu un „exod al creierelor” fără precedent, simptom al unei crize profunde în lumea științifică

În fața reducerilor bugetare și a climatului de neîncredere față de știință impulsionat de Casa Albă, cercetători cu experiență părăsesc țara, în timp ce numărul doctoranzilor străini care sosesc este în scădere semnificativă. Un context care s-ar putea schimba, într-o oarecare măsură, odată cu rezultatele alegerilor de la jumătatea mandatului, din 3 noiembrie, scrie Le Monde.

Chloé Arson nu s-ar fi gândit niciodată să părăsească Statele Unite. Această cercetătoare în inginerie civilă a traversat Atlanticul în 2009, după ce și-a susținut teza la École des Ponts et Chaussées. Apoi, după o lungă perioadă petrecută la Georgia Tech, a obținut un fel de „Sfântul Graal”: un post de profesoară la Universitatea Cornell, una dintre cele mai bune instituții din țară. Apoi, în 2025, în timp ce Donald Trump își punea în aplicare politica de subjugare a lumii cercetării și a universităților, totul a început să o ia razna. „În mai 2025, Cornell a primit o scrisoare laconică în care se spunea că cercetările mele privind geotermia și rețelele de încălzire nu mai făceau parte din prioritățile guvernului. Și că finanțările pe care le obținusem urmau să fie suspendate”, relatează ea.

Cornell era pe punctul de a pierde sute de milioane de euro din fondurile federale. Așadar, la fel ca o mână de alte universități din Ivy League, Cornell a semnat, la sfârșitul anului 2025, o „înțelegere” cu Casa Albă: în schimbul unor compromisuri – printre care o investiție de 30 de milioane de dolari (aproximativ 27 de milioane de euro) în cercetarea în domeniul „agrotech”, renunțarea la anumite politici în favoarea minorităților și penalități de câteva milioane de euro –, guvernul a deblocat cea mai mare parte a fondurilor. Acordul a scandalizat numeroși profesori, care au denunțat o formă de șantaj.

Întregul climat a afectat-o profund pe Chloé Arson. „Cadrul cercetării – adică capacitatea de a obține finanțare, de a angaja tineri cercetători, de a fi evaluat și finanțat pe baza unor criterii științifice – a devenit foarte incert în Statele Unite. Suntem supuși unor decizii arbitrare, greu de anticipat”, afirmă cercetătoarea. În ultimele luni, ea consideră că i-au fost refuzate mai multe finanțări din motive politice, legate de temele sale de cercetare, care variază de la geotermie la deșeuri nucleare. Astfel, la începutul anului 2026, Chloé Arson a răspuns la o licitație organizată de Universitatea McGill din Montréal (Canada). A fost selectată. Își va prelua noul post în 2027, de cealaltă parte a frontierei.

Fără precedent

Câți sunt acești cercetători stabiliți în Statele Unite care au decis, încă din al doilea mandat al lui Donald Trump, să părăsească un ecosistem științific considerat până atunci cel mai bun din lume? „Când discut cu responsabilii din domeniul cercetării din universități, toți îmi menționează unul sau două cazuri din cadrul instituției lor.

Nu este un număr uriaș, dar este fără precedent”, relatează Tobin Smith, de la Association of American Universities (AAU). Aceste plecări constituie, într-un fel, vârful unui iceberg: ele sunt chipul unui disconfort care străbate întreaga comunitate științifică americană.

De la revenirea sa la Casa Albă în 2025, Donald Trump a decis să pună sub presiune lumea cercetării și a universităților, considerate focare de „wokism”, de stângism și de antisemitism. Guvernul a redefinit axele prioritare de cercetare și a interzis altele, privându-le de finanțare federală. „În anumite domenii, reducerile au fost drastice, cum ar fi studiile privind schimbările climatice, studiile de gen și cercetările în științele mediului. Dar reducerile vizează și cercetarea privind cancerul, mortalitatea infantilă și HIV”, descrie Colette Delawalla, președinta asociației de cercetători Stand Up for Science.

Agențiile de finanțare a cercetării sunt acum obligate să identifice anumite cuvinte-cheie problematice în proiectele de cercetare („rasism”, „feminism”, „schimbări climatice” etc.). Au avut loc concedieri masive la National Science Foundation, la NASA… Potrivit unui sondaj realizat în februarie de organizația STAT în rândul a aproape 1.000 de cercetători finanțați de National Institutes of Health (care constituie agenția federală americană de cercetare medicală), 47 % dintre cei chestionați au fost nevoiți să suspende experimentele sau studiile științifice în curs, din cauza perturbărilor cauzate de noile reguli de finanțare. Un sfert dintre aceștia au concediat membri ai laboratorului lor. În total, o treime dintre cei chestionați afirmă că finanțarea lor a fost „înghețată” în cursul anului 2025, iar aceeași proporție indică faptul că suma inițială a fost „redusă”.

Întregul context a grăbit plecarea lui Pleuni Pennings, în vârstă de 51 de ani, biolog. La sfârșitul anului 2025, ea și-a părăsit postul de la Universitatea de Stat din San Francisco și este astăzi directoare de cercetare la CNRS din Montpellier. „O mare parte dintre cercetările mele erau finanțate de agenții federale în cadrul politicii lor DEI (diversitate, echitate, incluziune), deoarece lucram, în laboratorul meu, cu studenți proveniți din minorități sau din medii sociale defavorizate. Aceste finanțări au încetat. Chiar și fundațiile private s-au aliniat: eram în a doua etapă de selecție pentru o bursă din partea Chan Zuckerberg Initiative (fundație pentru cercetare creată în 2015 de către șeful Meta și soția sa), când am primit un e-mail în care mi se spunea că vor opri acest tip de finanțare.”

Tărâmuri ale exilului

Dincolo de problema finanțării, climatul general de atac împotriva științei a determinat-o pe Megan Peters să-și părăsească postul de profesoară la Universitatea din California, Irvine. La două luni după alegerea lui Donald Trump, această cercetătoare în științe cognitive a început să-și depună candidaturile la universități străine: tocmai a preluat un post la University College din Londra. „La început, unii colegi îmi spuneau: «Am supraviețuit primei administrații Trump, cât de rău ar putea să fie?» Și a devenit și mai rău. Universitatea mea a fost grav afectată. Alocarea generală a fondurilor a fost modificată, numărul posturilor de asistenți a fost redus, la fel și numărul studenților internaționali.”

În martie 2025, trei profesori de la Yale (doi istorici și un filosof) au făcut senzație anunțând că părăsesc Statele Unite pentru a se alătura Universității din Toronto, în Canada. Aceștia considerau că cercetările lor privind autoritarismul și fascismul deveneau prea dificil de desfășurat în Statele Unite, având în vedere direcția pe care o luase guvernul.

Ethan Zuckerman, cercetător în științe sociale, care studiază influența giganților tehnologici asupra democrației și libertăților publice, ajunge la aceeași concluzie. „Este mai ușor să desfășori aceste cercetări în Canada, în măsura în care, în Statele Unite, actuala putere este foarte apropiată de aceste companii din domeniul tehnologiei”, explică acest american în vârstă de 53 de ani, care predă la Universitatea din Massachusetts. El a fost recrutat de Universitatea McGill pentru anul universitar 2027, cu un buget considerabil: laboratorul său va dispune de 1 milion de euro pe an, timp de opt ani.

Recrutarea sa face parte dintr-o inițiativă lansată de guvernul canadian, care vede în contextul politic american o oportunitate de a-și consolida universitățile și cercetarea. În august, țara a investit 541 de milioane de dolari canadieni (345 de milioane de euro) într-un program de recrutare a cercetătorilor „seniori” din străinătate. Pentru această primă etapă, au fost recrutați 64 de cercetători, dintre care 48 stabiliți în Statele Unite. La Universitatea McGill, Dominique Bérubé, vicepreședintă pentru cercetare, afirmă că a primit „peste 1.000 de candidaturi, provenite în principal din Statele Unite”, pentru posturile disponibile în cadrul acestei inițiative. O a doua etapă de recrutare este în curs de desfășurare.

Alte țări au profitat de această situație pentru a lansa programe menite să atragă cercetători stabiliți în Statele Unite, precum Regatul Unit, Austria, Germania, Franța (la Universitatea din Aix-Marseille), China sau chiar Australia.

Acolo, la Universitatea Monash, a ajuns Charles Crabtree, un american care era profesor asistent la Dartmouth. Cercetător în științe sociale, el studiază statisticile referitoare la discriminare și a fost martor, în jurul său, la numeroase reduceri bugetare „din motive politice”, afirmă el.

Un viitor incert

Nu tuturor cercetătorilor care au părăsit Statele Unite li s-au oferit condiții de vis. Megan Peters a acceptat o reducere salarială de aproximativ 30% și un post cu un rang inferior celui pe care îl deținea la universitatea sa din California.

„În Statele Unite, un post de profesor-cercetător titular este însoțit, de obicei, de un buget de instalare inițial, cuprins între 500.000 și 1 milion de dolari, în funcție de domeniu. Aici, aceste fonduri se situează mai degrabă în jurul a 20.000 de lire (aproximativ 24.000 de euro)”, adaugă ea. Stabilită în Franța, Pleuni Pennings a văzut cum i s-a redus salariul. „Am trecut de la 11.000 de dolari (9.800 de euro) la 4.000 de euro. Dar, desigur, viața în San Francisco este mult mai scumpă decât în Montpellier, așa că este dificil de comparat”, remarcă ea.

Dincolo de aceste plecări, în laboratoarele americane se resimte un alt vid, mult mai important: cel creat de scăderea numărului de doctoranzi.

De la instalarea noii administrații Trump, numărul candidaturilor internaționale s-a prăbușit: - 21 % pentru anul universitar 2026, conform cifrelor furnizate de Association of American Universities.

În anul precedent, scăderea era deja de 17 %. O tendință care afectează profund capacitatea universităților de a-și duce la bun sfârșit cercetările și de a recruta viitori cadre didactice.

În Statele Unite, programele de doctorat (Ph.D.) reunesc între 40% și 50% de străini.

Noile reguli privind vizele pentru studenți și tinerii cercetători – care ar fi trebuit să intre în vigoare la 15 septembrie, dar au fost suspendate din cauza unui recurs - complică situația și mențin o incertitudine cu privire la viitorul acestora. „Durata maximă a unei vize de student a scăzut la patru ani. Or, un doctorat durează adesea cinci ani. Guvernul spune că vor putea depune o nouă cerere, dar acest lucru adaugă o doză puternică de incertitudine”, explică Sarah Spreitzer, vicepreședintă a American Council on Education. „Politica noastră de imigrație nu mai încurajează studenții străini să vină în Statele Unite, așa cum se întâmpla în trecut”, rezumă Tobin Smith.

În plus, tot mai mulți tineri cercetători străini decid, odată ce și-au obținut doctoratul, să părăsească Statele Unite. În 2025, aceștia reprezentau 30% din totalul cercetătorilor din domeniul fizicii, față de jumătate din acest procent în anul precedent, conform unui studiu realizat de American Institute of Physics.

În Regatul Unit, americanul George Mangun, profesor de psihologie și neurologie, privește cu tristețe țara sa natală. A părăsit recent California și începe un nou post, ultimul din cariera sa, la Universitatea din Birmingham. „Puterea Statelor Unite se bazează pe investițiile sale enorme în știință și cercetare. Acestea sunt cele care au făcut din țară acest far al cunoașterii, atrăgând cei mai mari cercetători de pe planetă, subliniază acest fost profesor al Universității din California la Davis. Dacă vom continua pe calea actuală, națiunea noastră va fi puternic slăbită. ”

Dacă alegerile pentru Camera Reprezentanților și Senatul, controlate în prezent de republicani, vor face ca victoria să fie de partea democraților, contextul s-ar putea schimba… dar doar marginal.

„Va exista un control mai mare asupra acțiunilor Executivului, democrații vor dispune de puțin mai multă putere decât în prezent pentru a formula critici și a încerca să blocheze anumite lucruri”, estimează Tobin Smith. „Dar nu cred că administrația va renunța să-și impună programul în următorii doi ani, cu atât mai mult cu cât majoritatea deciziilor care vizează cercetarea au fost luate prin decrete prezidențiale”, a adăugat el.

Editor : M.C