Sfârșitul erei Donald Trump? Cum a pierdut președintele SUA controlul asupra electoratului republican

Pe parcursul campaniei pentru alegerile din SUA de la jumătatea mandatului, președintele Donald Trump i-a implorat pe alegători să „se prefacă că eu sunt pe buletinul de vot”. A spus asta nu o dată, nu de două ori, ci de 47 de ori în această toamnă. Iar alegătorii au făcut-o — doar că nu așa cum spera el, scrie The New York Times.

Valul democratic din alegerile pentru Congres de marți a reprezentat o mustrare usturătoare pentru un președinte extrem de nepopular, după mai bine de un deceniu în care a dominat scena americană. Mai mult decât oricare dintre predecesorii săi, Donald Trump a transformat în mod deliberat alegerile de la jumătatea mandatului într-un referendum despre sine, doar pentru a plăti prețul.

Reacția electorală negativă s-a extins chiar și în statele profund republicane și a indicat că Trump și-a pierdut controlul asupra coaliției care l-a propulsat de două ori la Casa Albă. Frustrați de prețurile ridicate la benzină, de un război fără ieșire cu Iranul și de acuzațiile de corupție flagrantă aduse lui Trump și membrilor cercului său, alegătorii care anterior au pariat pe un outsider care promitea schimbarea fie au respins partidul său, fie au rămas acasă.

Miercuri dimineață devreme, se preconiza că marja de victorie a democraților în votul național general pentru locurile din Camera Reprezentanților va fi de aproximativ 13 puncte procentuale, cea mai mare înregistrată de vreun partid într-o alegere pentru Congres cel puțin din 1976, potrivit estimărilor ziarului „The New York Times”. Aceasta va depăși cu mult chiar și marjele obținute de republicani în cele două mari victorii zdrobitoare din epoca modernă, când au învins democrații din Congres în 1994, pe vremea când Bill Clinton ocupa Casa Albă, și în 2010, când Barack Obama era președinte.

Datorită redistribuirii circumscripțiilor electorale, este posibil ca această marjă să nu se traducă într-un număr de locuri la fel de mare ca cel câștigat de învingători în acei ani decisivi.

Circumscripțiile Camerei Reprezentanților, redesenate în mod arbitrar, lasă la dispoziție mult mai puține locuri pe care celălalt partid să le poată prelua decât în trecut. Însă marja generală a victoriei democraților indică faptul că, deși președintelui îi mai rămân doi ani de mandat și încă poate exercita puterea cu mare eficacitate, americanii semnalează începutul sfârșitului erei Trump.

„Este, practic, o respingere a lui Trump și a republicanilor, precum și a ceea ce au făcut în ultimii doi ani”, a declarat Douglas B. Sosnik, care a fost director politic la Casa Albă în timpul mandatului lui Clinton și a urmărit îndeaproape cursa electorală din această toamnă. „Cred că, începând de mâine, ne aflăm într-o nouă fază, o fază de tranziție care va dura doi ani. Și va fi mult mai instabilă decât ultimii doi ani.”

Trump a încercat rapid să-și salveze prestigiul, insistând că înfrângerea suferită de democrați nu a reprezentat de fapt o respingere a sa, întrucât el nu figura efectiv pe buletinul de vot — fără a ține cont de faptul că le-a spus în repetate rânduri alegătorilor să voteze ca și cum ar fi fost acolo.

„Nu figuram pe buletinul de vot și, pentru că nu figuram pe buletinul de vot, nu am reușit să mobilizăm suficienți oameni să voteze”, a declarat el pentru NYT într-un interviu acordat marți seara.

Chiar și mulți republicani ar ridica din sprâncene la această afirmație, întrucât aceasta a fost o campanie care s-a învârtit în mod evident în jurul lui Trump.

Trump a fost cel care a decis să înceapă un război cu Iranul, care a zguduit piețele energetice și a făcut ca prețurile la pompă să crească vertiginos. Trump a fost cel care a ales candidații, temele, strategia și mesajul.

Trump a fost cel care a cerut loialitate totală din partea unui partid ai cărui candidați erau îngrijorați să se distanțeze de el. Și tot Trump a fost cel care a ignorat întrebările privind etica modului său de a face bani în timpul mandatului, contribuind la amplificarea îngrijorărilor alegătorilor cu privire la corupție.

Înfrângerea a doi candidați republicani la Senat pe care i-a selectat personal în detrimentul unor contracandidați cu șanse mai mari de a fi aleși în state cu o majoritate republicană solidă — Ken Paxton în Texas și Darline Graham în Carolina de Sud — a demonstrat consecințele intervențiilor sale. Efortul său de a ignora procesul normal și de a redesena circumscripțiile electorale pentru Camera Reprezentanților la jumătatea deceniului, în încercarea de a favoriza republicanii, s-a întors împotriva sa.

Mulți alegători au declarat sondajelor și intervievatorilor că s-au simțit înșelați de Trump, crezând că acesta urma să reducă prețurile și să nu pornească noi războaie. Se așteptau ca el să închidă granița, dar s-au revoltat împotriva a ceea ce au perceput ca fiind arestări brutale ale unor persoane care locuiau în țară de ani de zile. S-au revoltat împotriva tarifelor care au crescut costurile pentru consumatori.

Modul în care Trump și-a petrecut ultima zi înainte de alegeri s-a dovedit a fi o metaforă a cât de departe de realitatea momentului erau instinctele sale politice. În loc să pună accentul pe planurile de a aborda preocupările legate de costul vieții care apăsau asupra multor alegători, el și-a ținut ultimul discurs preelectoral la Reflecting Pool (Bazinul reflectorizant de la Capitoliu, o celebră amenajare acvatică chiar la baza clădirii Capitoliului, n.r.), vorbind despre alge și conducte. A fost o reamintire vie a obsesiei sale pentru proiectele de construcții preferate din Washington, în ciuda semnalelor de avertizare privind modul în care acest lucru îi irita pe alegători — ca și cum Richard M. Nixon și-ar fi ținut ultimul discurs preelectoral în fața complexului Watergate.

Chiar dacă „trumpismul” ar putea fi în declin, Trump deține puterea președinției încă doi ani și va face tot ce-i stă în putință pentru a rămâne o voce dominantă cât mai mult timp posibil. Aliații săi au avertizat să nu se considere că este o forță epuizată.

„Criticii lui Trump i-au scris deja necrologul politic și s-au înșelat de fiecare dată”, a spus David McIntosh, președintele Club for Growth, un grup care promovează politici economice conservatoare.

„Soluția este ca republicanii să revină la principiile noastre”, a adăugat el. „Așa vom câștiga în 2028.”

Există, desigur, o tendință firească de a trage învățăminte importante dintr-un val puternic la alegerile de la jumătatea mandatului, de a presupune că acesta reprezintă o schimbare fundamentală în rândul electoratului american. Este foarte posibil să fie așa. Dar istoria a cunoscut numeroase exemple în care acest fenomen nu a durat mult. Și rămâne de văzut dacă rezultatele de marți semnalează o schimbare ideologică mai amplă în rândul alegătorilor.

Valul post-Watergate din 1974 a fost considerat un semn al unei lungi perioade de izolare politică pentru republicani, dar Ronald Reagan a readus partidul la Casa Albă doar șase ani mai târziu. Era de așteptat ca victoriile zdrobitoare ale republicanilor din 1994 și 2010 să prefigureze sfârșitul președințiilor lui Clinton și Obama, dar ambii au revenit și au câștigat cu ușurință realegerea doi ani mai târziu.

Lynn Vavrek, profesoară de politică americană și politici publice la Universitatea din California, Los Angeles, a afirmat că cel mai important factor al alegerilor a fost prețul extrem de ridicat al benzinei, așa că nu se poate trage concluzia că caracterul politic al țării s-a schimbat profund.

„Nu înseamnă că coaliția MAGA se destramă”, a spus ea. „Înseamnă oare că strălucirea lui Donald Trump s-a estompat puțin? Da. Oamenii sunt mai puțin încântați de el? Cred că răspunsul la această întrebare este da.”

Totuși, ea a precizat că acest lucru nu înseamnă neapărat că republicanii vor renunța la „politicile marcate de identitate” privind chestiuni precum imigrația și diversitatea, care au animat partidul sub conducerea lui Trump.

La urma urmei, acesta este un partid fundamental schimbat, unul pe care Trump l-a modelat după propria sa imagine, împuternicindu-i pe cei care îi sunt supuși și eliminându-i pe cei care dau dovadă de independență. „Nu știm cum va reacționa președintele, dar până acum am văzut doar membri ai partidului său care i se supun”, a spus Christina M. Greer, profesoară de științe politice la Universitatea Fordham.

Joe Grogan, care a ocupat funcția de consilier pe politici interne al domnului Trump în primul său mandat, a afirmat că, indiferent de rezultatele alegerilor, președintele a schimbat peisajul politic prin promovarea unor teme care nu fuseseră abordate suficient de bine înainte, cum ar fi insistarea asupra unor acorduri comerciale mai bune și asigurarea unor cheltuieli militare mai mari din partea aliaților NATO. Partidul, a spus el, nu se întoarce la ceea ce a fost odată.

„Suntem încă în partidul lui Trump, indiferent de ce se va întâmpla în seara aceasta”, a spus Grogan, care lucrează acum la Covington & Burling, înainte de închiderea urnelor. „Cei care se așteaptă ca trumpismul să fie respins cred că se înșală. Vor exista unele dezbateri care, în opinia mea, vor fi benefice pentru partid. Dar pur și simplu nu văd să existe un curent puternic în interior care să facă partidul să revină la forma pe care George W. Bush a condus-o în timpul a două alegeri câștigate.”

În același timp, democrații vor dezbate modul în care să-și interpreteze victoria. Identitatea lor principală în acest an a fost pur și simplu aceea de a fi împotriva lui Trump, ceea ce a fost mai mult decât suficient. Însă progresiștii vor spune că energia stângii a fost cea care a alimentat succesul, în timp ce moderații vor susține că apelul adresat republicanilor nemulțumiți din state precum Texas și Kansas a fost crucial.

„Cea mai importantă noutate este că republicanii care nu susțin mișcarea MAGA s-au rupt de Partidul Republican”, a declarat Rahm Emanuel, fost primar democrat al orașului Chicago și ambasador care ia în considerare o candidatură la președinție. „Întrebarea este: vrem ca aceste alegeri să fie tranzacționale sau transformatoare? Ceea ce vom face în 2027 va determina acest lucru.”

James Blanchard, care a fost ales pentru prima dată în Congres în cadrul valului democratic de după Watergate din 1974 și a ocupat ulterior funcția de guvernator al statului Michigan, a afirmat că alegerile din acest an i-au trezit senzația acelui an istoric. Totuși, el a precizat că acest lucru nu înseamnă că politica americană va reveni la starea dinaintea lui Trump. „Din păcate, nu ne putem întoarce niciodată înapoi”, a spus el. „Va trebui să mergem mai departe.”

„Este sfârșitul lui Trump”, a adăugat el, „chiar dacă el va fi încă acolo.”

Editor : B.E.