Operațiunea Vivaldi: cum au reușit trupele ucrainene să avanseze pe un front dominat de drone și mine și să recucerească 16 localități

Trupele ucrainene au recucerit 277 de kilometri pătrați și 16 localități în cadrul Operațiunii Vivaldi, o contraofensivă desfășurată în sectorul Lyman, din regiunea Donețk. Potrivit comandanților citați de The Kyiv Independent, avansul a fost posibil prin infiltrarea în spatele liniilor ruse, folosirea intensă a dronelor și atacarea rutelor de aprovizionare ale Moscovei.

Soldatul ucrainean Oleksandr scăpase cu greu după ce traversase un câmp minat și un râu, sub tirul artileriei ruse. Apoi, un roi de drone FPV (cu perspectivă la persoana întâi) a început să-l vâneze.

„Sincer să fiu, eram convins că o să ne omoare”, a declarat bărbatul de 37 de ani pentru The Kyiv Independent, în timp ce se afla în siguranța bazei sale din regiunea Harkov.

Deja îmi spuneam: «La revedere tuturor, vă iubesc pe toți, totul e bine». Dar comandanții îmi spuneau la radio: «Nici să nu te gândești la asta, totul va fi bine»

Oleksandr a participat la Operațiunea Vivaldi, o contraofensivă care este încă în desfășurare și care, până de curând, a fost ținută strict secretă. Operațiunea s-a desfășurat în sectorul Lyman, în partea de nord a regiunii Donețk.

Prin ofensiva lansată în această primăvară, brigăzile ucrainene din cadrul Corpului al Treilea de Armată au urmărit să-și consolideze pozițiile defensive din zonă. Acest obiectiv este esențial pentru menținerea controlului asupra ultimelor bastioane din Donbas aflate încă în mâinile Ucrainei, înainte de venirea iernii, au declarat mai mulți comandanți care au participat la operațiune.

Pe lângă recucerirea a 277 de kilometri pătrați de teritoriu și a 16 localități până la 14 octombrie, operațiunea a demonstrat un lucru cu o miză potențial și mai mare: pe un front saturat de drone, unde luptele au ajuns în mare parte într-un impas, infanteria ucraineană încă poate înainta și poate recuceri teritorii însemnate.

Dar acest lucru nu a fost deloc ușor.

Traversarea râului

„Prima sarcină a fost să trecem printr-un câmp minat dens. Dacă supraviețuiam acolo, urma să traversăm râul. Dacă supraviețuiam și acolo, exista șansa ca satul Shandryholove să fie eliberat de sub ocupația forțelor ruse.”

Primul grup de trei soldați care a încercat traversarea abia a reușit să ajungă la destinație, a declarat Sergii Galchenko, comandantul unui batalion. Cele două grupuri care au urmat au fost nevoite să se întoarcă după ce au declanșat mine.

„Inamicul nu a reușit să-și dea seama unde ne aflam”, a spus Galchenko.

Pozițiile care rezistaseră trebuiau consolidate cât mai repede. Era o sarcină dificilă, deoarece puținele poduri de lemn peste râu fuseseră distruse, iar dronele și artileria rusă supravegheau permanent zona.

Inițial, soldații au traversat râul prin apă. Ulterior, au folosit lemne și bușteni pentru a construi o trecere improvizată, potrivit lui Galchenko.

„Am avut o problemă foarte serioasă cu logistica atunci când a venit vorba de aducerea propriilor noastre întăriri”, a declarat Galchenko, cunoscut sub indicativul „Psycho”, la postul său de comandă, aflat nu departe de linia frontului.

Pentru a supraviețui, soldații trebuiau să se deplaseze continuu și să evite să rămână suficient de mult timp într-un singur loc încât dronele și artileria rusești să le poată identifica pozițiile.

„Inamicul nu a reușit să-și dea seama unde ne aflam”, a repetat Galchenko.

Batalionul său primise misiunea de a intra în Shandryholove dinspre sud și de a înainta spre nord, eliberând strada principală pe măsură ce avansa.

Două tactici s-au dovedit esențiale: folosirea dronelor ori de câte ori era posibil și izolarea pozițiilor ruse prin infiltrarea infanteriei în spatele liniilor inamice. Astfel, trupele ucrainene încercau să întrerupă legăturile dintre unitățile ruse, să le blocheze aprovizionarea și să le împiedice retragerea.

Cucerirea localității Shandryholove

Recucerirea localității Shandryholove, un sat cu o suprafață de doar 0,17 kilometri pătrați, a durat mai mult de o lună.

„Inamicul a minat intens zona, într-un mod neobișnuit de intens, pentru că a înțeles că nu ne putea opri în alt fel”, a spus Galchenko.

Minele antipersonal se găseau peste tot și au provocat aproximativ 80% dintre victime, a afirmat comandantul, fără să dezvăluie numărul total al pierderilor ucrainene înregistrate în timpul operațiunii.

Pentru a reduce riscurile la care erau expuși soldații, comandanții au încercat să se bazeze cât mai mult pe drone, care atacau pozițiile rusești din fața trupelor ce înaintau. Infanteria intervenea apoi pentru a verifica zona și a căuta eventuali supraviețuitori.

„Am făcut tot ce am putut pentru a împiedica infanteria să întâlnească inamicul acolo”, a spus Galchenko.

Înaintarea în liniște

Unitățile Brigăzii 66 au avansat spre nord, de-a lungul marginii pădurii, către Shandryholove, o localitate puternic minată. Satul fusese distrus în mare parte de luptele intense care se desfășuraseră în zonă de-a lungul anilor.

Oleksandr, cunoscut sub indicativul „Marine”, făcea parte din primul grup de trei soldați care au pătruns în localitate.

La început, liniștea era înfiorătoare. Cei trei au verificat o clădire, conform instrucțiunilor primite, și se apropiau de o biserică atunci când, cel mai probabil, au fost observați de o dronă FPV rusească. La scurt timp, a urmat un roi de drone.

Timp de aproximativ patru ore, cei trei au alergat în zigzag printre ruinele satului, încercând cu disperare să evite dronele de deasupra lor. În același timp, trebuiau să rămână pe străzile betonate, pentru a reduce riscul de a declanșa minele ascunse în teren.

Toți trei au supraviețuit, dar nu au scăpat nevătămați. O dronă s-a izbit de ușa pe care Oleksandr o trântise în urma sa, împrăștiind schije și provocându-le tuturor trei comoții cerebrale.

Una dintre principalele dificultăți în recucerirea localității Shandryholove a fost rețeaua extinsă de poziții defensive subterane amenajate de trupele ruse, în special în subsolurile clădirilor.

Cum majoritatea caselor din sat erau distruse, era dificil de stabilit, din imaginile surprinse de drone, dacă sub dărâmături se mai afla un subsol. Un comandant de companie din cadrul Brigăzii 125 Mecanizate Grele, cunoscut sub indicativul „Ed”, a estimat că în Shandryholove existaseră aproximativ 50 de case.

În loc să atace direct satul, majoritatea trupelor ucrainene au înaintat de-a lungul perdelei de copaci din jurul localității, încercând să izoleze forțele ruse din interior, potrivit lui Ed.

Brigada 125 a avansat aproximativ în paralel cu alte unități ucrainene, între care Brigăzile mecanizate 66 și 60. Unitățile înaintau pe rând, în timp ce celelalte recuperau distanța, a explicat comandantul.

Un avantaj inițial pentru ucraineni a fost faptul că soldații ruși din sat erau epuizați de vremea rece în momentul începerii ofensivei. Unii dintre ei păreau să fi murit din cauza hipotermiei, a spus Ed.

Dincolo de Shandryholove

Shandryholove era doar una dintre numeroasele localități mici care trebuiau recucerite pentru ca ofensiva să-și atingă obiectivele. Între aceste sate, forțele ucrainene au înaintat de-a lungul marginilor pădurilor, schimbând permanent momentul și traseele atacurilor pentru a menține trupele ruse în incertitudine.

Uneori, soldații se deplasau în toiul nopții, purtând pături care le reduceau semnătura termică. În alte zile, își schimbau tactica și înaintau în zori sau chiar în timpul zilei, potrivit lui Ed.

Ritmul avansului varia considerabil. Galchenko a spus că soldații săi din Brigada 66 puteau înainta doi kilometri într-o singură zi, dar că uneori aveau nevoie de patru zile pentru a parcurge doar 200 de metri.

În avangarda înaintării se aflau, de regulă, soldați trimiși în perechi pentru a se infiltra în spatele liniilor inamice. Misiunea lor era să blocheze logistica și să împiedice infanteria rusă să primească întăriri sau să se retragă spre spatele frontului, potrivit lui „Judo”, un comandant de batalion din cadrul Brigăzii 60 Mecanizate.

Frunzișul dens al pădurii, apărut primăvara, a fost un avantaj cu două tăișuri. Pe de o parte, îi ajuta pe soldații ucraineni să se ascundă de dronele rusești. Pe de altă parte, îngreuna misiunile de recunoaștere ale dronelor ucrainene.

În aceste condiții, infanteria trebuia să acționeze și ca un sistem de avertizare pentru comandanți, transmițând informații despre vocile și mișcările auzite în apropiere.

Galchenko a subliniat că era esențial ca soldații să pătrundă în liniște în pozițiile rusești. În acest fel, militarii Moscovei aveau mai puțin timp să-și avertizeze superiorii că trupele ucrainene avansau.

„Știam că, cu cât ne apropiam mai silențios, cu atât erau mai mari șansele ca inamicul să nu poată transmite superiorilor săi informația că înaintăm. Astfel, aveam mai multe șanse să avansăm fără să ne expunem unor situații potențial periculoase”, a explicat Galchenko.

În timp ce Brigăzile 66 și 125 încercau să recucerească Shandryholove, în primăvară, Brigada 60 a primit misiunea de a se deplasa în spatele localității Derylove, un sat mai mic aflat la sud, pentru a-l izola. O altă unitate urma apoi să îl recucerească, a spus Judo.

În timpul infiltrării, obiectivul era stabilirea unei poziții defensive în interiorul teritoriului controlat de ruși. Pentru aceasta, grupurile de soldați erau trimise succesiv, cu atenție, a explicat comandantul.

Judo le-a spus militarilor săi să deschidă focul numai atunci când erau absolut siguri că pot elimina soldații ruși, așteptând ca aceștia să se apropie până la aproximativ cinci metri.

„Inamicul se deplasa prin ceea ce credea că este teritoriul său, iar grupul nostru l-a lăsat să intre și l-a distrus complet”, a spus Judo.

„Cadavrele lor au fost apoi camuflate, pentru ca inamicul să nu ne poată detecta grupul identificând trupurile soldaților săi cu ajutorul dronelor.”

Soldații ucraineni încercau să pătrundă până la cinci kilometri în spatele liniilor rusești. Judo a recunoscut că, în 30-40% dintre cazuri, militarii erau totuși detectați de drone și trebuiau fie să le doboare, fie să se bazeze pe unitatea lor pentru a le neutraliza de la distanță.

În ciuda riscurilor, comandantul a afirmat că operațiunea s-a desfășurat cu succes, iar unitatea sa a înregistrat pierderi „minime”. El consideră că numărul victimelor ar fi fost mult mai mare dacă războiul de poziție ar fi continuat și militarii săi ar fi rămas în defensivă.

Evacuarea răniților

Trupele ruse au reacționat diferit de la o zi la alta la ofensiva ucraineană. Potrivit lui Ed, uneori răspundeau cu baraje intense de artilerie, atacuri cu drone și noi câmpuri de mine. Alteori, urmau perioade de liniște care puteau dura câteva zile.

Cea mai frecventă cauză a rănirii soldaților ucraineni a fost explozia minelor, urmată de atacurile dronelor FPV și de rănile provocate de gloanțe, a spus Ed.

„Într-o zi puteau avea loc până la două explozii de mine, iar apoi treceau trei zile fără niciuna”, a povestit el.

Evacuarea răniților s-a dovedit deosebit de dificilă. Minele care îi răneau pe soldații aflați în avans reprezentau un pericol și pentru cei care încercau să-i salveze. În plus, odată cu venirea primăverii, minele erau mai greu de observat în iarba înaltă.

Ed și-a amintit un incident în care un soldat își transporta camaradul rănit pe o targă. În timpul evacuării, cei doi au declanșat o mină, iar militarul rănit a murit.

În ultimii ani s-a discutat tot mai mult despre progresele vehiculelor terestre fără pilot (UGV) și despre potențialul acestora de a evacua răniții de pe câmpul de luptă. În timpul Operațiunii Vivaldi, însă, viteza redusă a acestor vehicule le-a transformat în ținte vulnerabile pentru dronele rusești, potrivit mai multor comandanți.

„Dacă Rusia vede un UGV, aș spune că există o probabilitate foarte mare - de 90% - să încerce să-l lovească”, a afirmat Galchenko.

Comandantul și-a amintit și de un incident în care șase soldați ucraineni traversau un câmp pentru a ataca o zonă împădurită. Timp de două ore, aceștia au fost atacați cu aproximativ 35 de drone FPV cu fibră optică, 12 drone Molniya cu aripi fixe și artilerie grea.

Citește și: „O stradă cu sens unic”. Cum transformă Donald Trump criticile liderilor străini într-o criză diplomatică

Unul dintre soldați părea să fi fost ucis pe loc, iar ceilalți cinci au fost răniți. Unul dintre ei era atât de grav rănit, încât comandanții care urmăreau asaltul prin imaginile transmise de drone au crezut că murise.

După ce și-a recăpătat cunoștința, a fost trimis un vehicul terestru fără pilot pentru a-l evacua. Astfel, nu a mai fost nevoie ca un alt soldat să fie trimis într-o zonă asupra căreia rușii concentrau deja un foc intens.

Militarul rănit a reușit cu greu să urce la bordul vehiculului și a fost transportat aproximativ 1.500 de metri de linia frontului. În acel moment, o dronă rusească a lovit vehiculul și l-a ucis.

Dronele ucrainene au lovit logistica rusă

Pe lângă luptele de la sol, un alt element esențial al Operațiunii Vivaldi a fost capacitatea Ucrainei de a lansa atacuri cu drone la distanță medie, vizând infrastructura logistică rusă aflată la aproximativ 200 de kilometri de front.

Pentru Regimentul 21 separat de sisteme fără pilot „Kraken”, țintele au inclus depozite de muniție, baze de reparații și depozite de combustibil din teritoriile ocupate ale regiunii Luhansk, potrivit lui „Dolyna”, unul dintre comandanții de rang înalt ai unității.

„Trupele ruse au fost demoralizate”, a spus acesta.

Dolyna a făcut legătura între perioadele de acalmie descrise de Ed și atacurile reușite asupra depozitelor rusești de muniție. Potrivit comandantului, aceste lovituri au lăsat temporar artileria rusă fără obuze.

Poate chiar mai important, atacurile au contribuit la privarea infanteriei ruse de proviziile esențiale pentru supraviețuire: hrană, apă și muniție.

„Este greu să rămâi motivat când ți-e frig, ți-e foame și nu ai nimic cu care să te încălzești”, a spus Dolyna la o bază de lansare a dronelor de atac la distanță medie din regiunea Harkov.

Operațiunea Vivaldi: 277 de kilometri pătrați recuceriți

Până la 14 octombrie, Operațiunea Vivaldi dusese la recucerirea a 277 de kilometri pătrați de teritoriu, inclusiv 16 localități, potrivit Corpului al Treilea de Armată. Aceeași unitate a susținut că forțele ruse au suferit aproximativ 8.000 de pierderi și că peste 250 de militari ruși au fost capturați de Ucraina până în această lună.

The Kyiv Independent nu a putut verifica în mod independent cifrele anunțate cu privire la pierderile înregistrate pe câmpul de luptă.

Raportul dintre pierderile ucrainene și cele rusești ar fi fost de unu la șapte, potrivit generalului de brigadă Andrii Biletskyi, comandantul Corpului al Treilea de Armată. El a afirmat, într-o conferință de presă, că majoritatea pierderilor ucrainene au fost răniți, în timp ce în rândul trupelor ruse s-au înregistrat mai multe decese, relatează presa ucraineană Hromadske.

La anunțarea încheierii celei de-a patra etape a Operațiunii Vivaldi, Biletskyi a declarat: „Cele patru sezoane ale «Vivaldi» s-au încheiat, dar muzica continuă”, sugerând că ofensiva va continua.

Comandanții ucraineni consideră că obiectivul principal al contraofensivei a fost deja atins și se așteaptă ca ritmul înaintării să încetinească treptat, mai ales odată cu venirea iernii.

„Trecerea la ofensivă ne stă în sânge”, a spus Judo. „Nu avem nicio intenție să ne retragem. Singurul nostru scop este să luptăm pentru teritoriul nostru.”

Editor : C.A.