Obsesia Generației Z pentru ridicatul de greutăți și legătura cu Napoleon. De ce renunță tinerii la alergat pentru sala de forță

Peste un sfert dintre tinerii adulți din Marea Britanie spun în prezent că abonamentele la sală contează mai mult pentru ei decât vacanțele sau mâncatul în oraș. Datele Sport England arată că Generația Z a început să se îndepărteze de alergare, înot și cursuri de fitness și să se orienteze către sală și antrenamentul de forță. Pentru ei, antrenamentul cu greutăți este considerat cea mai bună formă de exercițiu, pentru că poate ajuta la dezvoltarea forței, la îmbunătățirea aspectului și la îmbunătățirea sănătății generale.

Oamenii se ceartă despre cele mai bune forme de exerciții fizice de peste două secole. Deși tendințele actuale în materie de fitness tind să se concentreze mai mult pe îmbunătățirea corpului și a stării generale de sănătate, sănătatea a fost rareori singurul motiv pentru care anumite tendințe în materie de exerciții fizice au câștigat popularitate de-a lungul epocilor, scrie The Conversation.

Napoleon și gimnastica

În 1806, Napoleon Bonaparte a invadat Prusia și, fără să vrea, a creat industria modernă de fitness.

În timp ce trupele lui Napoleon își croiau drum spre est, un prusac, Friedrich Ludwig Jahn, a început să fie cuprins de furie. Pentru Jahn, prusacii pierduseră pentru că erau mai slabi fizic decât francezii.

Soluția națiunii, potrivit lui Jahn, nu consta în muschete, ci în mușchi. Așadar, în 1811, Jahn a deschis un Turnplatz – o sală de sport în aer liber. Tineri alergau, săreau, se cățărau pe frânghii și se luptau. De asemenea, se balansau pe două echipamente pe care se crede că le-a inventat Jahn: paralelele și bara orizontală. Curând, tendința s-a răspândit și în alte națiuni, prima școală de gimnastică în aer liber din Anglia deschizându-se în 1825.

Logica care stă la baza sistemului Turnplatz al lui Jahn – conform căreia națiunile puternice necesitau trupe puternice din punct de vedere fizic – a devenit un strigăt de mobilizare pentru un val de sisteme de gimnastică și calistenie pentru bărbați și femei de-a lungul secolului.

Nașterea culturismului

O formă populară de divertisment în epoca victoriană erau spectacolele cu bărbați puternici, în care indivizi musculoși executau acte teatrale de forță. Unul dintre cei mai populari artiști ai vremii a fost Charles „Samson” Sampson, al cărui număr implica ruperea de lanțuri cu pieptul.

Însă, în 1889, un nou tip de bărbat puternic a apărut în scenă. În timpul uneia dintre reprezentațiile lui Sampson, un bărbat puternic cu mustață, pe nume Eugen Sandow, s-a dezbrăcat la pieptul gol într-un teatru londonez, răspunzând la o provocare din partea lui Sampson. Dar ceea ce îl diferenția pe Sandow de Sampson și de alți bărbați puternici ai epocii era fizicul său. Era suplu și sculptat.

Din 1889 până la moartea sa, în 1925, Sandow a devenit sinonim cu corpul ideal. A fost considerat „cel mai bun specimen de masculinitate” de către educatorul fizic Dudley Sargent de la Universitatea Harvard. Sandow a găzduit primul concurs major de culturism la Londra în 1901 și a condus o întreprindere de sănătate care s-a răspândit în Imperiul Britanic, în America și în Australasia. Mii de oameni au urmat cursurile sale prin corespondență și au citit revista sa.

Cei care ridicau gantere și bare pentru a-și construi corpul, precum Sandow, se clasificau drept „culturiști fizici”, în același mod în care practicanții moderni se pot defini prin Pilates, Hyrox sau antrenament cu greutăți.

Urmându-i pe Sandow și pe alții, oamenii s-au antrenat pentru sănătate, dar s-au antrenat și pentru a deveni muncitori mai buni, soți mai buni, pentru a fi mai atractivi sau mai dinamici.

Deși statul încă conta – Sandow a antrenat chiar și trupe britanice pentru al doilea război sud-african – accentul s-a mutat treptat pe construirea trupului de dragul trupului.

Boom-ul aerobicului de după război

Abordarea exercițiilor fizice în epoca postbelică s-a schimbat din cauza unei noi probleme de sănătate emergente: oamenii stăteau prea mult pe scaun. Această teamă a fost alimentată de o lucrare din 1953 publicată de epidemiologul Jerry Morris, care a constatat că șoferii de autobuz din Londra se confruntau cu mai multe cazuri de boli de inimă decât controlorii, care își petreceau ziua urcând scările. Cauza? Inactivitatea.

În SUA, medicii au început să se mobilizeze împotriva creșterii numărului de boli de inimă. Soluția lor radicală a fost să sfătuiască oamenii să alerge încet pentru perioade stabilite de timp - o activitate pe care astăzi o numim jogging. Inițiat în Noua Zeelandă și adus în SUA în anii 1960, joggingul a declanșat curând un boom al „aerobicului”.

Noile lanțuri de săli de sport s-au umplut de entuziaști neantrenați anterior, care alergau și făceau cursuri de aerobic. Cursurile de aerobic erau deosebit de populare în rândul femeilor. Iar în 1969, instructorul de fitness Jacki Sorenson a inventat mișcarea de dans aerobic după ce a început să stabilească rutine pe muzică pop, combinând pași din jazz, folk, cha-cha.

Popularitatea aerobicului a continuat să crească de-a lungul anilor '80, datorită videoclipului de antrenament bestseller din 1982 al actriței Jane Fonda, care a adus aerobicul în sufragerie.

Constructorii de mușchi

În 1977, lumea l-a cunoscut pe culturistul austriac Arnold Schwarzenegger în documentarul de succes „Pumping Iron”. Îndrăzneț, dar fermecător, musculos, dar frumos, Schwarzenegger și antreprenorul care l-a promovat, Joe Weider, au popularizat culturismul așa cum îl înțelegem astăzi.

„Pumping Iron” a apărut în cinematografe într-o perioadă în care aerobicul atrăsese tot mai mulți oameni spre sălile de sport, iar noile echipamente de sală făceau ridicarea greutăților mult mai accesibilă.

Fizicul lui Schwarzenegger a devenit curând un model pentru figuri eroice din cultura pop. Vedetele din filme de acțiune, jucăriile pentru copii și atleții au cedat cu toții efectului de culturism. Megastarul anilor '80, Sylvester Stallone, și-a transformat corpul alături de partenerul de antrenament al lui Schwarzenegger, Franco Columbu, în pregătirea pentru Rambo și filmele Rocky.

Și femeile ridicau greutăți. Lisa Lyon a câștigat primul campionat mondial de culturism feminin în 1979. Două decenii mai târziu, halterofilii feminini au ajuns la Jocurile Olimpice.

Până în anii 2000, ridicarea greutăților nu mai era o activitate marginală. Sălile de sport cu buget redus și cele deschise 24 de ore din 24 erau ceva obișnuit, în timp ce sporturi precum CrossFit și powerlifting au crescut în popularitate atât pentru bărbați, cât și pentru femei. În ultimii ani, hashtagul #strongnotskinny s-a răspândit pe Instagram și TikTok.

Andrew Scott, specialist în exerciții fizice, spune că influencerii au jucat un rol important în această schimbare. Nimic din toate acestea nu este nou. Sandow și-a promovat corpul pe cărți poștale și cutii de cacao, Fonda prin VHS, iar Schwarzenegger prin cinema.

Încă o dată, lumea din jurul nostru schimbă modul în care oamenii își mișcă corpurile. Acum două sute de ani, fitness-ul era în slujba țării. Acum este în slujba algoritmului.

Editor : Ș.R.