Misterioasa structură cât un teren de fotbal, veche de 2.600 de ani, îngropată în delta Nilului. Descoperirea a fost făcută din spațiu

Cercetătorii egipteni au descoperit o structură de mari dimensiuni, veche de 2.600 de ani, cu ajutorul imaginilor din satelit. Misterioasa structură are mărimea unui teren de fotbal, relatează Live Science.

Situl pe care l-au examinat arheologii este cunoscut sub numele de Buto. Este o movilă plină de istorie, stratificată, în nord-vestul deltei Nilului. Pentru vechii egipteni, era casa sacră a lui Wadjet, zeița-cobră a Egiptului de Jos, și unul dintre cele mai importante orașe din punct de vedere religios în peisajul faraonic.

Arheologii au excavat straturile superioare ale movilei timp de zeci de ani, găsind rămășițe din perioada stăpânirii dinastiei macedonene ptolemeice (305–30 î.Hr.) și din era romană (30 î.Hr.–395 d.Hr.). Dar straturile mai adânci și mai vechi ale sitului, inclusiv o movilă numită Kom C, situată sub nivelul apei freatice în argila îmbibată cu apă a deltei, rămăseseră inaccesibile. Kom C se ridică la suprafață ca o movilă vizibilă, dar săpăturile anterioare atinseseră doar straturile ptolemeice și romane înainte de a lovi pânza freatică.

Acum, cercetătorii au apelat la instrumente neinvazive, inclusiv imagini din satelit, pentru a pătrunde în straturile subterane misterioase.

Mai întâi, au apelat la satelitul Sentinel-1 al Agenției Spațiale Europene, care poate produce imagini radar prin trimiterea de impulsuri de microunde din orbită și măsurarea modului în care acestea se reflectă înapoi; semnalele returnate pot dezvălui diferențe subtile de umiditate la suprafață, elevație și reflectivitate care pot sugera structuri îngropate sub pământ. După ce au analizat aceste imagini radar, echipa a observat o anomalie mare, de formă ovală, îngropată sub Kom C, care avea o lungime de 128 de metri și o lățime de 62 de metri.

Pentru a afla mai multe fără a săpa situl, echipa a rulat 15 linii paralele de tomografie de rezistivitate electrică (ERT) pe o suprafață de aproximativ 5.400 de metri pătrați. Această tehnică dezvăluie peisajul subteran prin trecerea de curenți electrici prin pământ, măsurând modul în care aceștia se deplasează și creând o hartă pe care arheologii o pot citi.

Imaginea rezultată a fost stratificată. Între suprafață și o adâncime de 3 metri, echipa a găsit ruine ptolemeice și romane dispersate, inclusiv cărămizi de lut strămutate, cioburi de ceramică și piatră de calcar spartă, care indică secole de locuire și reconstrucție continuă pe sit. Locuitorii de mai târziu au demontat structurile mai vechi pentru a le reutiliza materialele și au lăsat în urmă o împrăștiere de materiale strămutate.

Mai jos, între 3 și 6 metri, cercetătorii au găsit o structură mare din cărămizi de lut din a 26-a Dinastie (688–525 î.Hr.), cunoscută și sub numele de Perioada Saită. Au reușit să dateze această descoperire pe baza stratului său, a formei unice a cărămizilor de lut și a altor artefacte precum ceramica, pe care echipa a datat-o după stil și stratul arheologic, aplicând datarea cu carbon-14 pe materialul organic asociat. Structura mare ar putea fi un mormânt, o casă pentru preoți sau un sanctuar religios, a scris echipa în studiul publicat în martie în revista Acta Geophysica.

Iar sub aceasta, la 6-7 metri sub pământ, cercetătorii au găsit în mod neașteptat un strat gros și curat de nisip. Acel nisip este descoperirea din interiorul descoperirii, a scris echipa în studiu.

Argila din Delta Nilului este periculoasă pentru construcții. Absoarbe umiditatea și se umflă, iar apoi se contractă și se deplasează pe măsură ce se usucă, reprezentând o amenințare pe termen lung pentru orice obiect greu așezat deasupra ei. Se pare că constructorii sați știau acest lucru. Înainte de a pune fundația structurii lor, au compactat un strat protector de nisip curat sub ea. Acest nisip împrăștia greutatea clădirii, lăsa apa freatică să se scurgă și împiedica mișcarea argilei. Este aceeași logică din spatele fundațiilor moderne de distribuire a sarcinii, aplicată aici cu mai bine de două milenii și jumătate în urmă.

„Combinând radarul prin satelit cu profilurile ERT de adâncime, nu doar că am cartografiat zidurile acestei structuri masive din era saită, am fost, de asemenea, capabili să analizăm straturile subterane”, a declarat pentru Live Science coautorul studiului, Abdelaziz Elfadaly, profesor cercetător asociat la Autoritatea Națională pentru Teledetecție și Științe Spațiale din Egipt.

„Detectarea unui strat semnificativ de fundație din nisip curat sub zidurile din cărămizi de lut explică modul în care aceste structuri grele au supraviețuit pânzei freatice ridicate și solului argilos mobil din Buto”, a adăugat el.

Stratul de nisip acționează ca o barieră: împiedică apa freatică să urce în cărămizile de lut, ceea ce le-ar înmuia și dizolva. De asemenea, nisipul permite apei să se scurgă în lateral în loc să se adune la fundație, potrivit lui Elfadaly.

Un șanț de excavare de 10 pe 10 metri, adânc de aproximativ 6 până la 7 metri, a confirmat prezența zidurilor groase din cărămizi de lut așezate pe acel strat de nisip și, în apropiere, mai multe obiecte care indică funcția sacră a sitului. Potrivit lui Elfadaly, aceste descoperiri includ figurine ushabti și shawabti, mici statuete de slujitori plasate de obicei în morminte pentru a-l sluji pe defunct în viața de apoi, și un altar de calcar ale cărui canale sculptate purtau reziduuri uscate compatibile cu sângele de origine animală, indicând ritualuri de ofrandă efectuate la sit. Studiul a menționat și o descoperire mai rară: o figurină din faianță reprezentând un babuin, animal asociat cu Thoth, zeul înțelepciunii.

Perioada Saită a fost un moment de renaștere culturală. După generații de dominație asiriană și libiană, faraonii egipteni au reluat tronul și au investit resurse în restaurarea peisajului religios al Egiptului, în special în Delta Nilului, care fusese baza lor de putere. Buto, cu legăturile sale profunde cu identitatea Egiptului de Jos, a fost un punct de interes natural. Regii sați au domnit din orașul apropiat Sais, astfel încât restaurarea Buto-ului le-a consolidat rădăcinile și revendicarea tronului.
„O clădire monumentală de o asemenea amploare subliniază angajamentul intens al faraonilor saiți de a glorifica regiunea Deltei”, a declarat pentru Live Science Hussein Bassir, directorul Muzeului de Antichități din cadrul centrului de cercetare culturală Bibliotheca Alexandrina, care nu a fost implicat în studiu.

„Utilizarea nisipului curat ca pernă de stabilizare a fost o tactică strălucită și deliberată. Constructorii antici își înțelegeau foarte bine mediul înconjurător”, a adăugat el.

Echipa plănuiește o nouă vizită, de data aceasta folosind măsurători de rezistivitate electrică cu spațiere mai mare pentru a ajunge la straturi și mai adânci, alături de specialiști care studiază plantele antice și care înțeleg modul în care trăsăturile geologice s-au schimbat în timp, ceea ce ar putea ajuta la reconstituirea modului în care arăta peisajul din jurul orașului Buto când aceste ziduri au fost ridicate pentru prima dată.

Editor : M.B.