După o călătorie de opt ani și aproape 10 miliarde de kilometri prin Sistemul Solar, sonda spațială BepiColombo se pregătește să ajungă pe orbita planetei Mercur. Misiunea, realizată în colaborare de Agenția Spațială Europeană și Agenția Japoneză de Explorare Aerospațială, va încerca să dezlege unele dintre cele mai mari mistere ale celei mai apropiate planete de Soare: existența gheții în craterele polare, formațiunile neobișnuite de la suprafață și dimensiunea surprinzătoare a nucleului său metalic, anunță BBC.

După o călătorie de opt ani și aproape 10 miliarde de kilometri, sonda spațială BepiColombo se apropie de destinația finală și se pregătește să intre pe orbita planetei Mercur.

Misiunea va ajunge într-un mediu extrem de ostil. Mercur este cea mai apropiată planetă de Soare, iar temperaturile de la suprafața sa pot ajunge până la 430 de grade Celsius în timpul zilei, pentru ca apoi să scadă până la minus 180 de grade Celsius în timpul nopții. În plus, planeta este expusă permanent radiațiilor solare intense.

Mercur a fost explorată relativ puțin până acum, însă cercetătorii speră că noua misiune va contribui la dezlegarea unora dintre marile enigme ale acestei lumi.

Printre întrebările la care oamenii de știință încearcă să găsească răspunsuri se numără motivul pentru care există gheață în craterele planetei, în ciuda apropierii sale de Soare, dar și originea unor formațiuni neobișnuite, asemănătoare unor adâncituri, răspândite pe suprafața acesteia.

„Cred că este o planetă oarecum neglijată în Sistemul Solar interior, dar consider că acesta este unul dintre motivele pentru care este atât de fascinantă”, a declarat profesoara Emma Bunce, de la Universitatea din Leicester, cercetătoare principală în cadrul misiunii.

„Există numeroase motive științifice pentru care ne dorim cu adevărat să înțelegem planeta Mercur: cum s-a format, cum a evoluat, cum arată astăzi, dar și modul în care interacționează cu Soarele și cu fenomenele meteorologice spațiale extreme la care este expusă.”

O călătorie de opt ani prin Sistemul Solar

Misiunea BepiColombo, realizată în colaborare de Agenția Spațială Europeană (ESA) și Agenția Japoneză de Explorare Aerospațială (JAXA), a fost lansată în 2018 din Guyana Franceză.

Pe măsură ce sonda s-a deplasat spre interiorul Sistemului Solar, a trebuit să facă față atracției gravitaționale puternice a Soarelui.

Pentru a-și reduce treptat viteza și a ajunge pe orbita lui Mercur, nava spațială a urmat o traiectorie complexă, folosind mai multe manevre de asistență gravitațională. A efectuat o trecere pe lângă Pământ, două pe lângă Venus și șase pe lângă Mercur.

Misiunea ar fi trebuit să dureze aproximativ șapte ani, însă o problemă la sistemul de propulsie al sondei a prelungit călătoria cu încă un an.

Manevra finală de intrare pe orbită este una dintre cele mai dificile etape ale misiunii. Nava spațială trebuie să efectueze o manevră de frânare de aproximativ 37 de minute, pentru a putea fi captată de gravitația planetei.

Dacă manevra nu se desfășoară conform planului, sonda ar putea trece pe lângă Mercur fără să intre pe orbită.

Până în prezent, doar două misiuni spațiale au explorat planeta, ambele aparținând NASA.

Mariner 10 a survolat Mercur de trei ori în anii 1970, iar sonda Messenger a ajuns pe orbită în 2011 și a studiat planeta timp de patru ani.

Cu toate acestea, numeroase aspecte ale acestei lumi rămân neelucidate.

O planetă a extremelor și a contrastelor

Mercur este doar puțin mai mare decât Luna și are o suprafață marcată de urme ale activității vulcanice străvechi, stânci înalte și cratere uriașe.

Și modul în care trece timpul pe această planetă este neobișnuit.

Mercur se deplasează în jurul Soarelui foarte repede, astfel că un an pe planetă durează doar 88 de zile terestre. În schimb, rotația în jurul propriei axe este mult mai lentă: o rotație completă durează aproximativ 59 de zile terestre.

Pe lângă investigarea gheții din craterele aflate în apropierea polilor, BepiColombo va studia și formațiunile neobișnuite de pe suprafața planetei.

Este vorba despre mii de adâncituri puțin adânci, cu pereți abrupți, care apar adesea în grupuri. Din punct de vedere geologic, acestea sunt relativ tinere, având o vechime estimată la aproximativ 100.000 de ani.

Cercetătorii știu că nu sunt cratere de impact, formate în urma coliziunii cu asteroizi sau alte corpuri cerești, însă nu au stabilit cu certitudine ce sunt aceste formațiuni și prin ce procese au apărut.

Misterul nucleului metalic uriaș

BepiColombo va investiga și o altă caracteristică neobișnuită a planetei: dimensiunea impresionantă a nucleului său metalic, raportată la dimensiunile reduse ale întregului corp ceresc.

Profesoara Emma Bunce a explicat că Mercur ar fi putut fi cândva mult mai mare, dar că și-ar fi pierdut o parte din straturile exterioare în urma unor coliziuni petrecute în primele etape ale formării Sistemului Solar.

„Una dintre explicații este că mantaua a fost îndepărtată în urma unei coliziuni majore”, a explicat cercetătoarea.

„Sau ar putea fi vorba despre o serie de coliziuni produse pe o perioadă mai lungă de timp, care au îndepărtat straturile exterioare ale planetei, respectiv mantaua și scoarța, ducând la forma pe care o observăm astăzi.”

O altă posibilitate, a adăugat ea, este ca Mercur să se fi format direct într-o regiune bogată în metale din Sistemul Solar timpuriu.

Două nave spațiale, o singură misiune

BepiColombo are o particularitate importantă: transportă două nave spațiale care vor lucra împreună pentru a studia planeta.

La câteva săptămâni după sosirea pe orbita lui Mercur, cele două componente se vor separa. Una, aparținând ESA, va analiza planeta de la mică distanță, în timp ce cealaltă, dezvoltată de JAXA, o va observa de la o distanță mai mare.

Un model la scară naturală al misiunii BepiColombo este expus la Muzeul Științei din Londra. Acesta a fost utilizat pentru testarea navei spațiale în timpul procesului de asamblare.

Jessica Marshall, inginer de sisteme la Airbus, compania care a construit nava spațială, a prezentat principalele caracteristici ale misiunii și a declarat că momentul separării celor două componente va fi unul plin de tensiune pentru echipă.

Cele două nave au trebuit să fie fixate foarte bine una de cealaltă pentru lansare și pentru lunga călătorie prin Sistemul Solar. Acum, după opt ani, ele trebuie să se desprindă în condiții de siguranță.

Citește și: Astronomii au descoperit motivul „dispariţiei” unei exoplanete studiate timp de șapte ani: „Este cel mai extrem exemplu”

„Am proiectat un mecanism special, la care ne-am gândit foarte atent”, a explicat Marshall.

„Acesta a fost expus radiațiilor intense din spațiu și unor variații extreme de temperatură, iar după opt ani, mecanismul cu arc trebuie să se elibereze fără probleme. Pe măsură ce se desprinde, acesta se și răsucește, pentru a iniția rotația navei spațiale respective.”

Cu ajutorul celor două sonde orbitale, echipa BepiColombo speră să găsească răspunsuri la întrebările care îi preocupă de multă vreme pe cercetători.

Este posibil însă ca explorarea planetei să scoată la iveală și alte mistere, pe care oamenii de știință nu le-au anticipat încă.

Editor : C.A.

Source: Digi24 · Claudia Ariton

At a glance

Topic
World
Country
🇷🇴 RO
Publisher language
RO
Added to Allnira