Longevitatea ni se „citeşte” şi în dantură. Cum influenţează boala parodontală sănătatea întregului organism pe termen lung

Din cele mai vechi timpuri, oamenii şi-au dat seama că starea danturii era cel mai bun indicator pentru sănătatea generală a unei persoane. Din izvoarele scrise am aflat că sclavilor le erau examinaţi dinţii pentru ca viitorii proprietari să se asigure că au cumpărat un ajutor sănătos în gospodărie. Dinţii cariaţi sau lipsă, precum şi gingiile inflamate erau semne certe că persoana respectivă nu a fost bine hrănită, are boli cronice sau diverse infecţii în organism. În zilele noastre, numeroase studii au demonstrat că sănătatea orală afectează întregul organism prin bacterii şi inflamaţii cronice, ceea ce duce la o speranţă mai mică de viaţă.

Dr. Cristina Stănescu, medic stomatolog specialist în parodontologie în Clinica DentEstet, parte a grupului MedLife, a explicat care este legătura dintre sănătatea orală și longevitate, din perspectiva celor mai recente studii legate de impactul bolii parodontale asupra unor afecţiuni sistemice care duc la boli neurodegenerative, diabet, boli autoimune şi, în final, la risc prematur de deces.

Pericolul din gură: bacteriile şi inflamaţia dentară

Boala parodontală, denumită şi parodontită sau parodontoză, reprezintă o afectare a structurilor de suport ale dinţilor - osul alveolar, ligamente parodontale şi cementul radicular - caracterizată la început prin inflamaţie, după care prin distrugerea acestor ţesusturi. Dacă nu este tratată corespunzător, boala parodontală duce la pierderea dinţilor. Până atunci, însă, poate afecta întregul organism.

„Cavitatea orală nu este un sistem izolat, ci o parte integrantă a organismului. O infecție orală cronică, precum parodontita, reprezintă o sursă constantă de infecţie, fiind asociată cu un risc crescut de apariție a mai multor afecțiuni sistemice, inclusiv boli cardiovasculare și neurodegenerative, boală arterială periferică, afecțiuni respiratorii, dar şi greutate mică la naștere pentru copiii mamelor cu această boală.

Tototdată, parodontita este asociată cu ateroscleroza, infarctul miocardic și accidentul vascular cerebral. Bacteriemia, inflamația sistemică, disfuncția endotelială și stresul oxidativ sunt mecanisme biologic plauzibile asociate cu parodontita, deşi studiile recente nu au putut demonstra că parodontita este cauza directă a acestor evenimente și nici că tratamentul parodontal le previne cu certitudine. În același timp, relația este bidirecțională: diabetul, bolile cardiovasculare, afecțiunile autoimune și anumite tratamente sistemice pot creşte incidenţa şi severitatea boli parodontale prin modificările răspunsului imunitar al organismului la prezenţa bacteriilor parodontale”, a explicat dr. Cristina Stănescu.

Mecanismele prin care problemele dentare afectează organismul

Cercetările actuale au arătat că sunt mai multe mecanisme prin care sănătatea orală influențează organismul, principalele ţinând de modul în care bacteriile şi inflamaţiile cronice pătrund în sânge, afectând astfel organele.

„Inflamația sistemică este principalul mecanism prin care problemele dinţilor influenţează sănătatea întregului organism. În parodontită, răspunsul imun împotriva biofilmului subgingival determină eliberarea mediatorilor inflamatori. Aceștia pot pătrunde în circulație și pot contribui la creșterea inflamației sistemice. Totodată, ţesuturile parodontale inflamate și ulcerate prezente în boala parodontală permit bacteriilor și componentelor bacteriene, precum lipopolizaharidele (LPS), să ajungă în sânge, activând astfel nişte mecanisme inflamatorii la distanţă.

Microorganismele orale pot ajunge în tractul digestiv, iar unele pot interacționa cu microbiomul intestinal și cu sistemul imun, modificând atât flora intestinală, cât şi răspunsul imun al organismului. Boala pardonotală poate fi responsabilă şi de dereglarea metabolismului. Inflamația cronică poate contribui la rezistenţa la insulină şi la un control glicemic dificil. În cazul diabetului, hiperglicemia favorizează, la rândul ei, inflamația și distrucția parodontală, creând un cerc vicios. Aceste mecanisme se pot suprapune. Nu înseamnă că orice infecție orală provoacă automat o boală sistemică, ci că inflamația orală poate reprezenta o sursă importantă de încărcatură microbiană”, a subliniat medicul parodontolog.

Relaţia dintre parodontită şi bolile cronice

Chiar dacă nu s-a demonstrat cu certitudine că parodontita provoacă în mod direct boli cronice cum sunt diabetul zaharat de tip 2 sau boli cardiovasculare, asocierea sa cu aceste afecţiuni sistemice care pun în pericol longevitatea este luată în calcul de specialişti.

„Parodontita nu afectează doar dinții și osul alveolar. Aşa cum spuneam, este o boală inflamatorie cronică, asociată cu mai multe afecțiuni sistemice care pot reduce durata și calitatea vieții. Totuși, este importantă o distincție: parodontita este asociată cu un risc mai mare pentru anumite boli cronice şi nu este demonstrat că ea provoacă direct toate aceste boli sau că tratamentul ei prelungește în mod cert viața.

Parodontita este asociată cu boala coronariană, infarctul miocardic, accidentul vascular cerebral ischemic și boala arterială periferică.
Mecanismele care explica această asociere sunt corelate cu trecerea bacteriilor parodontale în sistemul vascular care duce la creşterea inflamaţiei sistemice. De asemenea, inflamația parodontală poate agrava rezistența la insulină și controlul glicemic. Diabetul insuficient controlat crește, la rândul său, riscul de progresie a parodontitei și de complicații microvasculare și cardiovasculare. Boala parodontală, în special parodontita cronică, este investigată ca un posibil factor asociat cu dezvoltarea și progresia bolii Alzheimer. Interesul cercetătorilor se concentrează asupra inflamației sistemice, răspunsului imun și posibilității ca bacteriile orale sau produșii acestora să influențeze procesele neuroinflamatorii”, a explicat medicul.

Cum ne afectează viaţa simptomele parodontitei

Parodontita poate afecta calitatea vieții cu mult înainte ca pacientul să îşi piardă dinți, prin simptomele pe care le are această boală. Impactul nu este doar fizic, ci și estetic, psihologic și social. Un aspect important este că simptomele resimțite nu reflectă întotdeauna severitatea bolii: parodontita poate evolua ani de zile fără durere, în timp ce distrucția țesuturilor de susținere progresează.

„Sângerarea gingivală la periaj, la folosirea aței dentare sau spontan poate crea disconfort, îngrijorare și realizarea unei igiene orale superficiale. Unii pacienți reduc periajul de teamă să nu provoace sângerare, ceea ce poate agrava acumularea biofilmului. Retracţiile gingivale şi expunerea suprafețelor radiculare pot determina sensibilitate la rece, cald, dulce sau atingere. Pacientul poate evita anumite alimente și băuturi, iar periajul poate crea disconfort. Pierderea atașamentului și a suportului osos pot favoriza apariția spațiilor interdentare, a «triunghiurilor negre», a deplasării dinților și a modificării ocluziei. În formele avansate, pacientul poate simți că dinții se mișcă în timpul masticației. Mobilitatea dentară apare în cazurile severe de boală parodontală, unde prognosticul şi şansele de reuşită sunt rezervate.

Parodontita cronică este frecvent nedureroasă. Durerea poate apărea în pusee acute, abcese parodontale, inflamație importantă sau când există și alte afecțiuni dentare. Disconfortul poate limita masticația și activitățile cotidiene. Halitoza (respirația urât mirositoare) este unul dintre simptomele cu impact social important. Bacteriile din biofilmul subgingival pot produce compuși volatili sulfurați, responsabili de mirosul neplăcut. Pacientul poate acuza și gust neplăcut persistent, uneori asociat cu supurație sau sângerare gingivală. Deşi nu este un simptom specific bolii parodontale, prezenţa lui poate alarma pacientul, determinându-l să apeleze la un specialist. Pierderea dinților nu afectează doar masticația, ci poate influența vorbirea şi aspectul facial”, a mai adăugat dr. Cristina Stănescu.

Carenţe nutritive din cauza bolii parodontale

Odată cu aceste simptome pot apărea carenţele nutritive. Din cauza dinţilor lipsă sau a gingiilor inflamate care îngreunează masticația, persoanele afectate tind să aleagă alimente mai moi, mai procesate și mai bogate în carbohidrați. Astfel, se poate crea un cerc vicios între dificultățile de masticație, alimentația dezechilibrată și deteriorarea sănătății generale.

„Dietele bazate predominant pe alimente semisolide pot conține mai puține legume, fructe și cereale integrale, reducând aportul de fibre și compuși antioxidanți și putând influența negativ microbiota intestinală și orală. Totodată, o alimentație bogată în zaharuri rafinate și produse ultraprocesate poate favoriza inflamația sistemică, asociată cu modificări ale unor markeri inflamatori precum IL-6 și proteina C reactivă (CRP). Acești factori pot contribui la un mediu inflamator nefavorabil sănătății parodontale.

Dificultatea de a mesteca alimente cu textură fermă, precum carnea și unele legume, poate reduce consumul de proteine, fier, zinc și vitamine din complexul B, foarte importante în susţinerea unei sănătăţi parodontale şi generale optime.

În cazul acestor pacienţi este foarte importantă introducerea unor suplimente cheie care sa atenueze carenţele existente. Calciul este esențial pentru formarea și menținerea densității osoase la nivelul maxilarelor și pentru mineralizarea dinților. Un aport alimentar insuficient de calciu poate fi asociat cu o sănătate parodontală precară și cu un risc crescut de pierdere a dinților. Vitamina D reglează absorbția calciului și contribuie la funcționarea normală a sistemului imunitar. Deficitul poate afecta metabolismul osos, inclusiv la nivelul osului alveolar și a fost asociat cu un risc mai mare de afecțiuni parodontale și pierdere dentară”, a subliniat medicul.

Tratamentul corect începe cu un consult de specialitate

Totuşi, medicul specialist dă asigurări că boala parodontală nu presupune neapărat pierderea dinţilor şi chiar și în forme avansate, există soluţii de tratament. Important este ca pacientul să meargă la medic de la primele semne şi totodată, să urmeze cu stricteţe recomandările acestuia.

„Diagnosticul de parodontoză nu înseamnă automat pierderea dinților. Chiar și în formele moderate sau avansate, mulți dinți pot fi menținuți funcționali pe arcadă timp îndelungat, dacă boala este tratată corespunzător și pacientul urmează un program riguros de mentenanță.

Obiectivul tratamentului nu este doar oprirea sângerării gingivale, ci controlul infecției și inflamației, păstrarea funcției masticatorii și prevenirea recidivelor. În primul rând, prezentarea la un consult de specialitate la medicul parodontolog este cheia. Acesta poate pune un diagnostic corect, bazându-se pe examenul clinic, investigaţiile imagistice, dar şi investigaţiile de specialitate, cum este parodontometria, o fişă detaliată a stării de sănătate a suportului parodontal”, a precizat dr. Stănescu.

Odată ce diagnosticul a fost stabilit, medicul va realiza un plan de tratament personalizat care să vizeze atât tratamentul afecţiunii parodontale prin chiuretaje, cât şi indicaţiile de realizarea a unei igiene corespunzătoare acasă, care să menţină rezultatele obţiune în urma tratamentului.

„Este foarte important de reţinut că orice tratament parodontal realizat în cabinetul stomatologic poate avea rezultate optime doar dacă pacientul este compliant şi are o igienă orală completă, care să includă periajul şi utilizarea mijloacelor auxiliare, ca aţa dentară, duşul bucal şi periuţe interdentare. Nu în ultimul rând, controalele regulate şi igienizările profesionale realizate în cabinet la intervalul stabilit de medicul specialist sunt cele care pot împiedica progresia bolii parodontale şi pierderea dinţilor.

Pacienţii trebuie să înţeleagă că boala parodontală este o boală complexă, cu impact atât asupra sănătaţii generale, cât şi asupra vieţii sociale. Ea nu ţine numai de igiena dentară, ci este influențată atât de factori microbieni, cât și de factori locali, precum lucrările protetice necorespunzătoare, obturațiile incorect adaptate, cariile dentare sau înghesuirile dentare. Este foarte important să nu ignore semnele, oricât de mici ar fi, pentru că ele pot face diferenţa între tratamentul realizat într-o fază incipientă şi tratamentul realizat într-un stadiu avansat. Întotdeauna prevenţia va fi mai uşoară decât tratamentul”, a conchis medicul parodontolog.

Acest articol este susținut de MedLife, cea mai mare rețea de servicii medicale private din România și face parte dintr-un demers amplu de informare și educare, dedicat prevenției și unui stil de viață sănătos, pe termen lung.

La MedLife, sănătatea este abordată cu atenție și responsabilitate, pornind de la nevoile reale ale fiecărui pacient. Deciziile medicale se bazează pe evaluări complexe, susținute de echipe multidisciplinare de medici buni și tehnologii de ultimă generație. Prin soluții moderne de diagnostic și tratament și, mai nou, prin expertiza în genomică și posibilitatea de identificare timpurie a riscurilor pentru boli comune sau asociate stilului de viață, MedLife își propune să ajute oamenii să aibă mai multă grijă de sănătatea lor.

Obiectivul este clar: prevenția activă și intervenția la timp, înainte ca problemele de sănătate să afecteze echilibrul și calitatea vieții. Pentru că sănătatea înseamnă mai mult decât absența bolii. Înseamnă energie, mobilitate și echilibru, la orice vârstă. MedLife investește constant în soluții care susțin o stare de sănătate durabilă și contribuie la o viață trăită bine, nu doar astăzi, ci pe termen lung.

Mai multe informații despre serviciile disponibile pot fi găsite pe www.medlife.ro.

Editor : A.D.V.