„Iranul nu va deveni niciodată Coreea de Nord”. Mesajul tinerilor din Generația Z, în ciuda represiunii regimului

Represiunea, execuțiile și restricțiile nu au stins dorința de schimbare a tinerilor iranieni. Șapte reprezentanți ai Generației Z au declarat pentru „Independent Persian” că societatea nu va accepta izolarea și controlul total al regimului, chiar dacă drumul către libertate ar putea fi lung și costisitor.

Într-un moment în care Republica Islamică Iran se află în continuare în conflict cu comunitatea internațională din cauza programului său nuclear, iar represiunea și cenzura nu dau semne de relaxare, au apărut tot mai multe speculații potrivit cărora Iranul s-ar îndrepta spre transformarea într-o altă Coree de Nord.

Unii susțin că această transformare s-a produs deja. Alții invocă geografia, poziția geopolitică și importanța strategică a Iranului drept motive pentru care un sistem de tip nord-coreean ar fi imposibil de reprodus în această țară.

Există însă și o altă perspectivă: cea a Generației Z din Iran, anunță The Independent. Tinerii care fac parte din această generație consideră că, indiferent cât de hotărâtă ar fi Republica Islamică să-și consolideze controlul prin represiune, izolare și supraveghere socială, regimul se va confrunta în continuare cu o populație care nu este dispusă să accepte un asemenea destin fără să lupte.

Pentru acești tineri iranieni, societatea lor este definită de proteste, rezistență și acte de sfidare pentru care oamenii au plătit un preț personal considerabil. Ei susțin că iranienii nu mai sunt dispuși să se supună restricțiilor impuse de conducătorii lor.

Acest reportaj reunește mărturiile a șapte tineri iranieni născuți în anii 2000, care au declarat pentru „Independent Persian” că „Iranul nu va deveni niciodată Coreea de Nord”. Nu pentru că Republica Islamică nu și-ar dori acest lucru, spun ei, ci pentru că societatea nu va permite o asemenea transformare.

„Această generație nu va tăcea niciodată”

Milad, un student în vârstă de 23 de ani la managementul afacerilor, se numără printre cei care resping categoric această posibilitate. A participat în mod repetat la protestele antiguvernamentale și este convins că Iranul nu va urma niciodată calea Coreei de Nord.

„Tineretul iranian are curaj, inteligență și o dorință copleșitoare de a trăi”, spune el. „Generația noastră își dorește lucruri pe care generațiile anterioare le-ar fi considerat ambițioase, dar pentru noi este pur și simplu vorba despre a trăi liber și a ne bucura de drepturile noastre fundamentale. Această generație nu acceptă orice fel de viață, indiferent de preț.”

Milad consideră că generația sa refuză să accepte un guvern care încearcă să controleze fiecare aspect al vieții și impune noi restricții de la o zi la alta.

Ghazal, elevă în ultimul an de liceu, este la fel de categorică:

Generația noastră nu va uita ușor ce ni s-a întâmplat nouă, părinților noștri, prietenilor noștri și concetățenilor noștri iranieni. Atât de mulți oameni din această țară au fost privați de tinerețe și de viață, iar acest lucru nu este ceva ce putem trece cu vederea. În ciuda tuturor execuțiilor, represiunii, nedreptății și cruzimii, atât de mulți tineri și adolescenți continuă să se opună opresiunii și refuză să renunțe

Ea adaugă: „Această determinare demonstrează, în sine, că societatea iraniană nu poate fi redusă la tăcere prin frică și violență.”

„Nicio țară nu devine Coreea de Nord peste noapte”

Nu toți sunt însă la fel de optimiști în privința viitorului. Amirali, un student în vârstă de 24 de ani la informatică, consideră că, dacă tendințele actuale se mențin, situația din Iran s-ar putea deteriora considerabil. „Decalajul dintre bogați și săraci se va adânci dramatic, iar economia și resursele țării vor ajunge și mai mult sub controlul unor rețele de tip mafiot”, avertizează el.

Cu toate acestea, Amirali subliniază că dificultățile economice nu vor reuși să înfrângă spiritul oamenilor.

Iranienii ar putea sărăci de la o zi la alta, dar asta nu înseamnă că guvernul poate face tot ce vrea în timp ce toată lumea tace. Oamenii poate că nu se pot bucura ei înșiși de o viață decentă, dar nici nu vor lăsa regimul să o ducă ușor

Referindu-se la reprimarea sângeroasă a protestelor din ianuarie 2026, Shayan, un student în vârstă de 23 de ani la arhitectură, subliniază că absența aparentă a protestelor nu trebuie confundată cu acceptarea situației actuale.

„Nicio țară nu devine Coreea de Nord peste noapte”, spune el. „Este un proces gradual. Libertățile sunt restrânse pas cu pas, canalele de comunicare cu lumea exterioară sunt închise treptat, iar guvernul încearcă să blocheze orice cale posibilă către schimbare sau revenirea la situația anterioară.

„Însă adevărata întrebare este până unde este pregătită societatea să tolereze aceste restricții. Nu am nicio îndoială că tinerii iranieni nu vor permite ca acest proces să ajungă într-un punct în care orice posibilitate de schimbare să fi fost eliminată.”

Shayan consideră, de asemenea, că lipsa protestelor vizibile după represiunea din ianuarie nu demonstrează că regimul a reușit să instaureze frica în societate.

„Poate că mulți oameni din afara Iranului își imaginează că, după uciderile din ianuarie, tinerii s-au speriat și nu mai îndrăznesc să iasă în stradă”, spune el.

Dar ceea ce văd eu este cu totul altceva. Frica nu a dispărut, ci și-a schimbat forma și s-a transformat într-o furie profundă. Din punctul meu de vedere, societatea nu a uitat ce s-a întâmplat și nici nu s-a împăcat cu situația actuală. Oamenii așteaptă cu disperare o nouă ocazie de a se ridica. Iar acesta este lucrul care diferențiază Iranul de Coreea de Nord

„Societatea iraniană și-a făcut deja alegerea”

Ehsan, un barman în vârstă de 20 de ani, declară pentru „Independent Persian”: „Având în vedere restricțiile sociale, sancțiunile și direcția în care se îndreaptă guvernul, pot înțelege de ce mulți oameni cred că Iranul ar putea deveni în curând o altă Coree de Nord.

„Dar este suficient să te plimbi prin diferite cartiere din Teheran în aceste zile și să vezi cu ochii tăi cum tinerii se opun forțelor guvernamentale și membrilor miliției Basij, care patrulează pe străzi în fiecare noapte.”

Ehsan susține că disponibilitatea tinerilor de a se confrunta cu forțele guvernamentale, în ciuda riscurilor, demonstrează că intimidarea și represiunea nu au reușit să determine societatea să accepte situația actuală.

„Acești tineri știu exact cu cine au de-a face”, continuă el. „Știu că forțele cu care se confruntă au autorizația de a trage, că ar putea fi împușcați, arestați sau supuși oricărei alte forme de violență. Cu toate acestea, refuză în continuare să dea înapoi.

„Acest lucru arată că societatea iraniană a depășit punctul în care guvernul poate impune orice restricții dorește doar prin intimidarea oamenilor.”

Parnian, elevă în ultimul an de liceu, a fost întrebată dacă Iranul va deveni o altă Coree de Nord. Răspunsul ei a fost, de trei ori, un categoric „Niciodată”.

„Cred că societatea iraniană și-a făcut deja alegerea”, spune ea. „Oamenii știu ce nu vor și nu sunt dispuși să trăiască pentru totdeauna în aceste condiții. Obținerea a ceea ce își doresc poate dura și poate presupune un preț, dar se va întâmpla. Mai important, cred că guvernul însuși știe foarte bine acest lucru.”

Citește și: Armata Pakistanului manifestă un „optimism prudent” în privința medierii Iran - SUA: „De ce s-ar deplasa mareșalul de două ori?”

Arash, un agent imobiliar în vârstă de 21 de ani, observă că, deși regimul iranian prezintă asemănări cu cel nord-coreean prin încercările de a controla informațiile și de a suprima disidența, Generația Z va împiedica subjugarea completă a societății.

„Când un guvern recurge la arestări, tortură, execuții și reprimarea violentă a protestelor pentru a rămâne la putere, încearcă să-și reducă poporul la tăcere, în loc să-l asculte și să-i rezolve problemele. Îi cunosc pe tinerii din generația mea”, spune el. „Văd cât de mult le pasă de drepturile lor, de libertățile personale și de viitorul lor.

„Guvernul ar putea intensifica presiunea, ar putea impune noi restricții și chiar ar putea înăbuși protestele pentru o vreme. Dar nu cred că vreun nivel de nedreptate sau de represiune poate forța această generație să accepte distrugerea propriului viitor și să se resemneze cu o viață în care libertățile îi sunt complet îngrădite.”

Editor : C.A.