Este moartea dureroasă? Ce au descoperit oamenii de știință despre ultimele clipe de viață și ce simte, de fapt, organismul

Moartea nu este neapărat o experiență dureroasă, chiar dacă bolile sau traumatismele care o provoacă pot produce suferințe intense. Aceasta este una dintre concluziile desprinse din cercetările medicale privind ultimele zile și ore de viață. Studiile arată că numeroși pacienți își pierd treptat starea de conștiență, iar unii nu experimentează dureri semnificative înainte de deces. Totuși, oamenii de știință recunosc că nu pot demonstra dacă momentul morții în sine este complet lipsit de durere.

Un articol preluat de Yahoo Health analizează ce știe medicina despre procesul morții, pe baza studiilor realizate asupra pacienților aflați în îngrijire paliativă, a cercetărilor neurologice și a relatărilor persoanelor care au supraviețuit unor stopuri cardiace.

Una dintre cele mai importante distincții făcute de specialiști este cea dintre durerea provocată de boala care duce la deces și experiența pierderii definitive a conștienței.

Deși cele două fenomene sunt adesea confundate, ele nu sunt neapărat identice.

Ce au descoperit cercetătorii după analizarea a 315.000 de persoane

Un amplu studiu realizat în Suedia, care a inclus aproximativ 315.000 de persoane, a arătat că durerea este frecventă în ultima săptămână de viață, dar nu apare în toate cazurile.

Potrivit rezultatelor, dureri au fost înregistrate la:

• 81% dintre pacienții cu cancer;
• 69% dintre persoanele cu demență;
• 68% dintre pacienții cu insuficiență cardiacă;
• 57% dintre persoanele cu boală pulmonară obstructivă cronică.

Aceste procente reflectă prezența durerii la un moment dat în ultima săptămână de viață și nu demonstrează că persoanele respective sufereau în clipa exactă a decesului.

O altă analiză sistematică a constatat că aproximativ jumătate dintre pacienții aflați în ultimele două săptămâni de viață au prezentat dureri.

Printre simptomele frecvente s-au numărat și dificultățile de respirație și confuzia.

Cercetătorii subliniază că intensitatea suferinței depinde în mare măsură de boala care provoacă decesul, de starea generală a pacientului și de tratamentele administrate.

Ce se întâmplă cu creierul în ultimele ore de viață

Unul dintre cele mai importante fenomene observate la persoanele care se apropie de sfârșitul vieții este reducerea progresivă a stării de conștiență.

Pe măsură ce circulația sângelui, metabolismul și funcționarea organelor se deteriorează, pacienții devin adesea tot mai somnolenți.

Aceștia petrec perioade mai lungi dormind, comunică mai puțin și pot ajunge să nu mai reacționeze la stimulii din jur.

Potrivit specialiștilor, diminuarea stării de conștiență ar putea reduce intervalul în care durerea este percepută în mod conștient.

Totuși, lipsa reacțiilor nu înseamnă automat că o persoană nu mai simte nimic.

Citește și

Fructul care poate modifica periculos efectul medicamentelor pentru tensiune. Chiar și un singur pahar cu suc poate provoca probleme

Medicii continuă să evalueze posibila prezență a durerii chiar și atunci când pacientul nu mai poate vorbi sau răspunde la întrebări.

Pentru aceasta sunt urmărite expresiile faciale, tensiunea musculară, mișcările corpului și modificările respirației.

Specialiștii recunosc că nu există o metodă perfectă prin care să poată fi stabilit ce simte o persoană care și-a pierdut capacitatea de a comunica.

Respirația zgomotoasă dinaintea morții nu înseamnă neapărat suferință

Un alt fenomen care poate provoca îngrijorare familiilor este modificarea respirației în ultimele ore de viață.

Unele persoane dezvoltă o respirație zgomotoasă, uneori descrisă drept un horcăit.

Fenomenul apare atunci când pacientul nu mai poate înghiți sau elimina normal secrețiile acumulate în căile respiratorii.

Pentru cei aflați lângă pat, sunetul poate crea impresia că persoana se sufocă.

Totuși, medicii explică faptul că acest tip de respirație apare frecvent atunci când pacientul se află deja într-o stare profundă de inconștiență.

Prin urmare, zgomotul nu reprezintă, în sine, o dovadă că persoana simte sufocare sau durere intensă.

În asemenea situații, personalul medical poate recomanda schimbarea poziției pacientului sau anumite medicamente pentru reducerea secrețiilor.

Există însă și cazuri în care dificultățile de respirație provoacă suferință considerabilă, în special la persoanele cu boli pulmonare sau insuficiență cardiacă avansată.

Creierul poate prezenta activitate electrică și în apropierea morții

Cercetările neurologice au arătat că oprirea circulației sângelui nu este întotdeauna însoțită de încetarea instantanee a tuturor proceselor electrice din creier.

În unele studii, cercetătorii au detectat episoade scurte de activitate cerebrală în apropierea stopului cardiac.

Printre acestea se numără modificări ale undelor gamma, asociate în anumite condiții cu procese cognitive complexe.

Descoperirea a atras atenția oamenilor de știință deoarece sugerează că activitatea neurologică din timpul morții poate fi mai complexă decât se presupunea.

Citește și

Milioane de oameni iau aceste suplimente pentru memorie. Un studiu de doi ani arată că nu au efectul așteptat

Totuși, simpla prezență a unor semnale electrice nu demonstrează că persoana este conștientă sau că percepe durere.

Creierul poate genera activitate electrică fără ca aceasta să fie însoțită de experiențe conștiente.

Din acest motiv, oamenii de știință nu pot spune cu certitudine dacă episoadele respective corespund unor percepții, amintiri sau senzații.

Ce povestesc persoanele care au fost resuscitate după un stop cardiac

O altă sursă de informații provine de la persoanele care au supraviețuit unor situații în care viața le-a fost pusă în pericol.

Unii pacienți resuscitați după stop cardiac au relatat experiențe neobișnuite, precum senzația de liniște profundă, perceperea unei lumini intense sau impresia că se află în afara propriului corp.

Alții au descris amintiri care păreau să se succedă rapid sau senzația că privesc evenimente din propria viață.

Interesant este că unele asemenea relatări sunt asociate cu sentimente de calm, nu cu dureri intense.

Experiențele din apropierea morții nu sunt însă universale și apar numai la o parte dintre supraviețuitori.

Cercetătorii au propus mai multe explicații neurologice, care includ modificări ale oxigenării creierului, ale activității rețelelor neuronale și ale neurotransmițătorilor.

Aceste relatări nu demonstrează ce se întâmplă după moartea ireversibilă, deoarece toate persoanele care le-au descris au supraviețuit.

Prin urmare, ele oferă informații despre anumite stări extreme ale creierului, nu despre o eventuală experiență de după deces.

Medicii pot reduce considerabil durerile din ultimele zile de viață

Un aspect important evidențiat de cercetări este că suferința severă nu reprezintă o caracteristică inevitabilă a procesului morții.

Medicina paliativă dispune de tratamente care pot diminua durerile și alte simptome deranjante la pacienții aflați în stadii terminale.

Printre medicamentele utilizate se numără opioidele, inclusiv morfina, care poate ameliora atât durerea severă, cât și dificultățile de respirație în anumite situații.

Dozele sunt stabilite individual, în funcție de simptomele și starea pacientului.

Medicii subliniază că administrarea morfinei în îngrijirea paliativă are ca scop reducerea suferinței, nu grăbirea decesului.

În situații excepționale, când simptomele rămân intolerabile în ciuda tratamentelor adecvate, poate fi luată în considerare sedarea paliativă.

Aceasta presupune reducerea controlată a stării de conștiență pentru ameliorarea unei suferințe care nu poate fi controlată prin alte mijloace.

Procedura este considerată o soluție de ultimă instanță și trebuie diferențiată de intervențiile care urmăresc provocarea decesului.

Totuși, accesul la îngrijire paliativă de calitate diferă semnificativ între țări și sisteme medicale, iar eliminarea completă a durerii nu poate fi garantată în toate cazurile.

De ce nu pot demonstra oamenii de știință dacă moartea este complet nedureroasă

Cea mai importantă limitare a cercetărilor este imposibilitatea de a obține o relatare directă de la o persoană după instalarea morții ireversibile.

Medicii pot analiza simptomele, pot monitoriza activitatea cerebrală și pot discuta cu pacienți care au supraviețuit unor urgențe medicale grave.

Dar niciuna dintre aceste metode nu poate stabili cu exactitate experiența subiectivă din momentul morții definitive.

De asemenea, există diferențe majore între moartea care survine treptat, în urma unei boli, și decesul produs în condiții traumatice sau în urma unor urgențe medicale.

Unele situații implică dureri foarte intense înaintea pierderii conștienței, în timp ce altele sunt caracterizate de o deteriorare progresivă a stării de vigilență.

Prin urmare, afirmația că moartea este întotdeauna nedureroasă nu poate fi susținută științific.

Nici ideea că toate persoanele trec prin suferințe extreme înaintea decesului nu este confirmată de dovezile medicale.

Concluzia cercetărilor este că procesul morții nu implică în mod obligatoriu durere intensă. Deși suferința este frecventă în ultimele zile de viață, mai ales în cazul anumitor boli grave, scăderea progresivă a stării de conștiență și tratamentele paliative pot limita considerabil disconfortul. Experiența exactă a momentului morții ireversibile rămâne însă imposibil de demonstrat prin metodele științifice actuale.

Editor : Sebastian Eduard