După ce UE și aliații săi s-au certat cu privire la cine ar trebui să îi reprezinte în negocierile privind Ucraina, aceștia se confruntă acum cu o decizie și mai dificilă: să adopte o atitudine dură față de Rusia sau să încerce o abordare mai subtilă?, notează Politico.

Provocarea de a ajunge la un consens cu privire la liniile roșii, sau principiile, pe care echipa europeană trebuie să le respecte în cadrul oricăror negocieri se dovedește deja un motiv de divizare, diplomatul-șef al UE, Kaja Kallas, afirmând că europenii ar trebui să înceapă prin a cere cât mai mult posibil, în timp ce unele guverne, precum cel al Austriei, pledează pentru o abordare mai flexibilă, care să includă măsuri de consolidare a încrederii. 

„Există o serie de chestiuni pe care Europa ar trebui să clarifice că nu este pregătită să le discute”, a declarat ministrul norvegian al Afacerilor Externe, Espen Barth Eide.

Europa a fost în mare parte exclusă din discuțiile dintre Rusia, Ucraina și SUA care au avut loc la Abu Dhabi săptămâna trecută, dar Kremlinul și Casa Albă au dat de înțeles că acest lucru nu se va mai întâmpla la întâlnirile viitoare. După câteva zile de dezacorduri, liderii UE au convenit asupra unei echipe formate din oficiali din patru țări importante — Franța, Germania, Italia și Polonia —, precum și din Regatul Unit și reprezentanți de vârf ai NATO, ai Comisiei Europene și ai Consiliului.

Acum, „accentul trebuie să se mute de la «cine» la «ce»”, a declarat ministrul austriac de Externe, Beate Meinl-Reisinger.

Într-un document de 15 puncte prezentat înaintea reuniunii miniștrilor de Externe de luni, Austria a precizat care ar putea fi unele dintre aceste măsuri de consolidare a încrederii: propunerea unor încetări ale focului limitate sau parțiale pentru a pregăti terenul pentru un armistițiu mai amplu, de exemplu, sau oferta de a înființa un forum internațional care să monitorizeze orice acord de pace.

Propunerea reprezintă „o ofertă adresată tuturor celor 27 de [țări membre ale UE] de a colabora în vederea adoptării unei poziții comune”, a declarat Meinl-Reisinger.

Norvegia, care nu face parte din echipa de negociatori a Europei, dar a avut contacte directe cu Rusia, propune, la rândul său, idei menite să reducă tensiunile. Susținătorii Ucrainei ar trebui să se inspire din perioada Războiului Rece pentru a găsi exemple privind modul în care Rusia și Occidentul au gestionat tensiunile extreme, în special „Acordurile de la Helsinki” din 1975, care au stabilit principiile relațiilor dintre state, a declarat ministrul de externe Barth Eide.

„De exemplu, desfășurările de forțe NATO în țările membre ale Alianței nu reprezintă o chestiune care să fie discutată cu Rusia”, însă acordurile din perioada Războiului Rece privind limitarea armamentului „trebuie să fie relevante în contextul postbelic”.

În același spirit, oficialii apropiați discuțiilor solicită un mandat „flexibil” care să le permită participanților să negocieze efectiv, în loc să le fie legate mâinile. Sarcina elaborării mandatului trebuie să revină ambasadorilor UE în cadrul reuniunilor Coreper, nu miniștrilor de Externe, au susținut doi oficiali ai UE.

Pentru a complica și mai mult situația, un astfel de mandat ar fi obligatoriu pentru reprezentanții europeni prezenți la masa negocierilor — Bjoern Seibert din partea Comisiei, Anna-Maria Boura din partea Consiliului European și reprezentanții Franței, Poloniei, Italiei și Germaniei —, dar nu și pentru cei din Regatul Unit sau din NATO.

Pentru Kallas, însă, mandatul ar trebui să fie elaborat de miniștrii de Externe pe care îi reunește lunar la Bruxelles — iar, în viziunea ei, această abordare ar trebui să impună concesii inițiale din partea Rusiei, și nu invers.

„Miniștrii de Externe sunt pregătiți să ducă mai departe această activitate”, a declarat ea luni în fața jurnaliștilor, subliniind că a propus deja o listă de cerințe.

„Am fost avocată”, a spus ea. „Cum abordezi negocierile? Mai întâi, prezinți sau pregătești maximul absolut pe care ți-l dorești. Apoi, fără să o arăți deschis, îți stabilești și punctul până la care ești dispus să… faci un pas înapoi, precum și limitele tale absolute, adică lucrurile care nu sunt sub nicio formă acceptabile”.

Miniștrii din mai multe țări din regiunea baltică, din țările nordice și din flancul estic au susținut abordarea lui Kallas.

„Trebuie să respectăm cu strictețe ordinea pașilor, ceea ce înseamnă că trebuie să ajungem la un acord privind încetarea focului, iar când armele vor tăcea, vom negocia o pace durabilă în Ucraina”, a declarat ministrul lituanian al Afacerilor Externe, Kestutis Budrys.

Reprezentantul principal al Estoniei, Margus Tsahkna, a reiterat acest punct de vedere: „În primul rând, Putin poate iniția încetarea focului. Apoi vor urma negocierile dintre Rusia și Ucraina privind pacea, iar dacă se va ajunge la pace, va trebui să discutăm ce fel de garanții de securitate vor fi acordate Ucrainei. De asemenea, avem nevoie de garanții de securitate din partea Ucrainei pentru regiunea noastră”.

Singura problemă este că Europa a recunoscut deja, în fapt, că negocierile vor continua chiar și fără un armistițiu. Negociatorii UE prevăd reluarea negocierilor în următoarele săptămâni la Abu Dhabi și mizează pe faptul că vor fi prezenți la masa negocierilor alături de reprezentanții Rusiei, potrivit celor doi oficiali ai UE, în ciuda faptului că Moscova lansează atacuri zilnice pe întreg teritoriul Ucrainei.

„Este vorba despre a fi pragmatic”, a declarat un înalt funcționar al UE, căruia i s-a acordat anonimatul pentru a putea vorbi deschis. „Cei prezenți în sală trebuie să poată lua decizii”.

Citește și:

Kremlinul cere ca UE și NATO să nu mai considere Rusia „o amenințare”. Marea Neagră, menționată într-un document de o pagină

„Rusia e într-o situație extrem de gravă.” Spionajul occidental: Întâlnirea cu Trump nu-l va face pe Putin să-și schimbe planul (NYT)

Editor : A.M.G.

Source: Digi24 · Ana-Maria Gherghiță

At a glance

Topic
World
Country
🇷🇴 RO
Publisher language
RO
Added to Allnira