Deciziile-surpriză ale Washingtonului. Ce riscă Europa dacă își joacă toate cărțile pe rezultatul alegerilor intermediare din SUA

Alegerile intermediare din SUA atrag în mod tradițional mai puțini alegători decât competițiile prezidențiale. Însă votul din acest an atrage o atenție considerabilă atât în ​​țară, cât și în străinătate, în special în Europa, potrivit unei analize publicate de The Conversation.

Europa nici măcar nu trebuie să aștepte rezultatele alegerilor pentru a simți impactul. Având în vedere că prețurile combustibililor apasă asupra alegătorilor americani, Donald Trump a ajuns recent la un acord pentru a începe importul de motorină rusească, în speranța de a reduce prețurile înainte de ziua alegerilor. Aceasta a fost o inversare uimitoare a anilor de presiune a SUA asupra Moscovei din cauza războiului său împotriva Ucrainei.

Contrastul cu Europa este izbitor. Pe 12 octombrie, UE a adoptat cea mai mare extindere a sancțiunilor împotriva complexului militar-industrial al Rusiei, vizând 1.569 de persoane și entități. Patru zile mai târziu, Trump a renunțat la noile sancțiuni majore impuse de SUA Rusiei, în baza unei legislații pe care o semnase cu doar câteva săptămâni înainte.

Aceste decizii transmit un mesaj inconfortabil către Kiev și capitalele europene: presiunea asupra Rusiei nu este o certitudine și poate fi relaxată atunci când interesele electorale ale SUA devin prioritare.

Având în vedere că pierderile republicanilor par din ce în ce mai probabile, Congresul SUA ar putea arăta foarte diferit în câteva săptămâni. Dar ar putea un nou Congres să schimbe relațiile SUA-Europa?

Pentru Europa, răspunsul contează cel mai mult în două domenii: securitatea și comerțul. Însă europenii nu ar trebui să se aștepte ca alegerile din noiembrie să repare instantaneu relația transatlantică deteriorată.

Ce poate schimba Congresul

Trei posibile rezultate la jumătatea mandatului merită atenție: republicanii păstrează ambele camere, Congresul rămânând roșu; un val albastru, în care democrații preiau controlul ambelor camere; sau o undă albastră, în care democrații câștigă Camera Reprezentanților, în timp ce republicanii dețin Senatul.

O Cameră a Reprezentanților democrată ar putea bloca legislația, investiga deciziile administrației și negocia cheltuielile. Câștigarea Senatului ar crește influența asupra numirilor, inclusiv a ambasadorilor și a înalților funcționari. Totuși, chiar și controlul democrat asupra ambelor camere i-ar lăsa intact dreptul de veto al lui Trump, iar acesta ar putea continua să recurgă la ordine executive.

Nici înfrângerea internă nu l-ar face neapărat pe Trump mai puțin activ în străinătate. De fapt, ar putea avea efectul opus. Având agenda sa legislativă obstrucționată, el s-ar putea concentra pe acorduri internaționale, confruntare și moștenirea sa prezidențială. În oricare dintre scenariile albastre, europenii ar trebui să se pregătească pentru un președinte constrâns pe plan intern, dar totuși dispus să își asume pariuri politice mari în politica externă.

Acest tip de dublare a eforturilor nu ar fi fără precedent. George W. Bush a desfășurat peste 20.000 de soldați americani în Irak în ianuarie 2007, după ce a pierdut atât Camera Reprezentanților, cât și Senatul în alegerile de la jumătatea mandatului din 2006.

Ucraina, NATO și limitele reasigurării

Pentru Ucraina, alegerile de la jumătatea mandatului ar putea avea un impact substanțial.

Continuarea controlului republican ar lăsa sprijinul SUA dependent de pregătirea parlamentarilor care se opun concesiilor făcute Moscovei să-l conteste pe președinte. Acest lucru nu este de neconceput - acordul privind motorina și ridicarea sancțiunilor au atras critici aspre din ambele părți, demonstrând că sprijinul pentru Trump nu se traduce întotdeauna într-un acord privind Rusia. Însă criticile, în sine, nu fac prea mult pentru Ucraina.

O Cameră a Reprezentanților democrată ar oferi un control mai strict și ar fi un potențial susținător al asistenței acordate Kievului. Cu toate acestea, finanțarea ar necesita în continuare un acord cu Senatul și președintele. O promisiune de a ajuta Ucraina nu ar livra automat arme pe front.

Controlul democratic asupra ambelor camere ar consolida influența Congresului asupra finanțării și sancțiunilor. Chiar și atunci, Congresul nu ar putea negocia în numele lui Trump sau garanta că administrația sa va implementa politicile așa cum intenționau legislatorii. De asemenea, ar putea recurge la ordine executive pentru a ocoli complet Congresul.

Recenta derogare de la sancțiunile impuse Rusiei ilustrează această problemă. Congresul a aprobat măsuri dure, dar președintele le-a derogat la scurt timp după aceea, invocând interesul național. Europa – și Ucraina în special – trebuie să înțeleagă că legile aparent dure pot însemna puțin, pentru că sancțiunile pot fi derogate sau suspendate pe termen nelimitat.

Restricțiile recente privind conectivitatea satelitară a Ucrainei expun o altă vulnerabilitate. Oficialii ucraineni au raportat că limitele de viteză care au afectat Starshield, serviciul militar de sateliți al SpaceX, au perturbat operațiunile cu drone. Elon Musk - CEO al SpaceX și un apropiat al lui Trump - a atribuit controlul asupra restricțiilor Starshield Armatei americane și președintelui, deși încă nu este clar de ce serviciul a fost perturbat.

Pentru Europa, implicația este clară. Sunt necesare cheltuieli mai mari pentru apărare, dar nu vor fi suficiente dacă comunicațiile esențiale și alte capacități militare rămân dependente de deciziile luate la Washington. Sprijinul Congresului poate oferi resurse, dar nu poate înlocui propria capacitate a Europei și nici nu poate face ca angajamentele prezidențiale să fie fiabile.

Conflictul dintre SUA și Iran adaugă un alt nivel de incertitudine. Europa este expusă consecințelor economice ale războiului prin intermediul piețelor energetice și al transportului maritim, dar are o influență limitată asupra deciziilor americane.

Un Congres Democrat ar putea intensifica controlul operațiunilor militare și ar putea solicita restricții prin legislație și cheltuieli. Însă puterile Congresului în materie de război nu reprezintă o garanție simplă a restricțiilor. Trump, care caută o moștenire în politica externă, ar putea urmări o victorie diplomatică, coerciții suplimentare sau ar putea alterna între cele două. Europa are nevoie de capacitatea de a-și proteja interesele în oricare dintre aceste situații.

Comerț și tarife: fără armistițiu automat

Companiile europene ar putea saluta cu bucurie progresele democraților ca o perspectivă a unei predictibilități sporite. Dar nu ar trebui să confunde această perspectivă cu sfârșitul automat al disputelor comerciale.

Congresul deține autoritate constituțională asupra tarifelor vamale, dar a delegat președintelui puteri substanțiale. Schimbarea majorității din Congres nu înseamnă, în sine, eliminarea tarifelor vamale existente și nici retragerea acestor puteri.

O Cameră a Reprezentanților democrată ar putea bloca noi legislații și ar putea expune costurile politicilor sale. Câștigarea Senatului ar consolida și încercările de a limita influența prezidențială. Cu toate acestea, Trump deține în continuare putere de veto – depășirea acestora ar necesita mai mult decât o majoritate democrată restrânsă.

Un Congres republican ar putea adopta o legislație care să susțină agenda economică a lui Trump, deși legislatorii ai căror alegători suferă de restricții comerciale s-ar confrunta cu presiuni pentru a se opune.

Este important de menționat că Europa ar trebui să evite presupunerea că opoziția Congresului față de Trump echivalează cu un acord cu prioritățile economice ale Europei. În ceea ce privește concurența industrială, accesul la tehnologie avansată și relațiile cu China, întrebarea relevantă este dacă interesele legislatorilor americani se aliniază cu adevărat cu cele ale Europei.

UE ar trebui să consolideze aceste relații prin negocieri în bloc. Dacă guvernele individuale solicită scutiri, acestea riscă să slăbească puterea de negociere colectivă a Europei.

Europa nu poate aștepta

Alegerile de la jumătatea mandatului contează. O Cameră controlată de democrați ar crea un centru important de opoziție. Controlul democratic asupra ambelor camere l-ar consolida, în timp ce victoriile republicane i-ar lăsa pe europeni confruntați cu un echilibru de putere diferit. Dar niciunul dintre aceste rezultate nu ar înlătura nevoia ca Europa să acționeze.

Divergența privind sancțiunile împotriva Rusiei dezvăluie priorități contradictorii, în timp ce încetinirea creșterii economice a SpaceX a subliniat dependența Europei de tehnologia americană. Niciuna dintre probleme nu poate fi rezolvată doar de alegătorii americani.

Guvernele europene ar trebui să aprofundeze relațiile din Congres, indiferent de partid, să își consolideze industriile de apărare și să securizeze infrastructura critică. Mai presus de toate, liderii săi ar trebui să reziste tentației de a saluta câștigurile democraților ca pe o revenire la normalitate. Un rezultat favorabil ar fi o oportunitate de a acționa, nu o scuză pentru a aștepta.

Editor : Ș.R.