De ce nu a reușit Europa să găsească un negociator „supererou” care să-l înfrunte pe Vladimir Putin: cele două aspecte importante

Pe măsură ce negocierile privind încetarea focului se intensifică, unii lideri europeni și-au exprimat dorința ca un negociator supererou să îi înfrunte pe Vladimir Putin și Donald Trump, să obțină un acord de pace echitabil pentru Ucraina și să asigure securitatea continentului, notează Politico.

Nu aveau cum să găsească vreunul.

Aceasta era deja opinia diplomaților și a oficialilor apropiați de discuții, cărora li s-a acordat anonimatul pentru a se putea exprima cu privire la procesul sensibil de pace din Ucraina, care divizează opiniile în capitalele europene, chiar înainte ca UE să decidă vineri că acesta va trebui să fie un efort colectiv.

Dorința de a desemna un singur reprezentant care să vorbească în numele Europei era de înțeles. Atractivitatea ideii de a avea un singur lider respectat care să preia frâiele se bazează în mare măsură pe dorința de a proiecta puterea și unitatea europeană — precum și pe interesul de a asigura eficiența și eficacitatea negocierilor cu Rusia, SUA și Ucraina.

Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a declarat chiar el săptămâna aceasta că dorește ca Europa să stabilească în câteva zile cine îi va lua locul la negocieri și a sugerat că ar prefera să fie vorba de o singură persoană (a indicat chiar că are o preferință, deși nu a dezvăluit niciun nume).

Nu a reușit să-și atingă scopul. În schimb, liderii prezenți vineri la summitul de la Dublin au decis că grupul E5, format din patru mari țări ale UE — Germania, Franța, Polonia și Italia — și Regatul Unit, alături de reprezentanți ai Comisiei Europene și ai Consiliului, vor continua lucrările în echipă.

„Europa nu este un superstat”

Căutarea unui reprezentant de vârf care să ocupe locul Europei la masa negocierilor în cadrul următoarei runde de discuții de pace devenise o obsesie politică la Bruxelles, care a trecut cu vederea cel puțin două aspecte importante.

În primul rând, negocierile nu se desfășoară în prezent la nivel de conducere. Discuțiile din această săptămână de la Abu Dhabi au fost discuții tehnice între înalți funcționari. Marile personalități politice, precum Putin și Zelenski, nu au fost prezente, ca să nu mai vorbim de Trump. Rusia a trimis un consilier al Kremlinului să conducă echipa sa, iar Ucraina l-a însărcinat pe șeful serviciilor sale de informații să prezinte punctul de vedere al țării.

Dacă acești oficiali vor înregistra progrese în vederea încheierii unui acord, liderii vor dori, fără îndoială, să se implice. În cele din urmă, liderii vor fi cei care vor semna orice acorduri de pace care vor urma — și nu există nicio limită în ceea ce privește numărul de președinți sau prim-miniștri din UE care ar putea participa la o astfel de reuniune în calitate de semnatari sau garanți ai acordului final.

Următorul pas necesar, potrivit atât Ucrainei, cât și reprezentanților SUA care mediază negocierile, este ca Europa să se alăture discuțiilor cu Rusia — la acest nivel tehnic.

Al doilea aspect pe care unele state membre și persoanele din cercurile de la Bruxelles nu l-au luat în considerare este de natură structurală: există pur și simplu prea mulți actori europeni cu interese și competențe la fel de importante, dar foarte distincte, ceea ce face imposibilă consolidarea tuturor acestor aspecte sub autoritatea unei singure persoane.

Comisia nu poate negocia viitoarea arhitectură de securitate a Europei — această decizie revine membrilor NATO și capitalelor naționale. Dar, la rândul lor, nici NATO, nici Parisul, nici Berlinul nu pot negocia sancțiunile UE sau aderarea Ucrainei la Uniune — aceste aspecte țin de competența Comisiei.

Iar ideea că E3 — marile puteri economice și militare ale Europei, adică Germania, Franța și Regatul Unit — ar lăsa Comisia, Consiliul European sau NATO să se ocupe de toate acestea în numele lor nu este realistă.

După cum a afirmat un diplomat al UE: „Motivul pentru care Europa nu a găsit o singură persoană care să o reprezinte în ansamblu este că Europa nu este un superstat”.

În contextul negocierilor privind Ucraina, interesele europene includ numeroase state membre ale UE, dar și țări precum Regatul Unit și Norvegia, precum și Turcia și Republica Moldova, a afirmat diplomatul. „Cine poate promite trupe pe teren în numele restului Europei? Cine poate oferi finanțare în valoare de miliarde? Este dificil”.

Concluzia la care au ajuns unii oficiali implicați în procesul de la Abu Dhabi a fost că Europa ar trebui să fie reprezentată de o echipă, așa cum s-a întâmplat deja, deși până acum aceasta s-a aflat la un pas distanță de sala principală de negocieri. Diferiți membri ai acestei echipe se vor ocupa de diferite aspecte.

Apoi se pune problema conținutului: ce se va discuta și care va fi poziția colectivă a echipei Europei?

„Ceea ce spunem de fapt este mai important decât configurația exactă a participanților din sală”, a declarat prim-ministrul Suediei, Ulf Kristersson, în timp ce se îndrepta către reuniunea liderilor UE de vineri.

„Ar fi o realizare mai mare”

Motivul pentru care oficialii americani și ucraineni doresc participarea Europei este că aceștia consideră că inițierea unei discuții privind reorganizarea structurilor de securitate ale continentului ar putea determina Rusia să adopte o abordare mai cooperantă.

Vladimir Medinski, principalul negociator al Rusiei, a declarat că principalul subiect discutat săptămâna aceasta la Abu Dhabi a fost cadrul de securitate al Europei: „Conflictul din Ucraina a demonstrat că întregul sistem de securitate instituit după conferințele de la Ialta și Potsdam funcționează defectuos, iar în Ucraina a explodat un abces”, a afirmat el.

Delegația Ucrainei a remarcat că poziția intransigentă a Rusiei s-a mai atenuat puțin atunci când reprezentanții Moscovei au văzut ocazia de a discuta despre pretențiile lor mai ample privind securitatea europeană.

Însă Europa însăși nu a făcut parte din acea discuție.

Primul aspect care trebuie clarificat se referă la ordinea etapelor negocierilor — și, mai ales, când ar trebui europenii să se hotărască să discute cererea Rusiei de a reforma securitatea regională? Aceasta este o întrebare crucială și, potențial, existențială pentru țările europene. Și este deja un subiect asupra căruia înalții oficiali ai UE își evaluează cu atenție pozițiile.

Persoanele apropiate discuțiilor consideră că se poate găsi o modalitate ingenioasă de a propune Rusiei un dialog privind securitatea regională, ca parte a unei planificări atente a etapelor negocierilor, fără a integra complet această chestiune în acordul final de pace pentru Ucraina.

Însă diferiți purtători de cuvânt ai UE fac declarații contradictorii cu privire la această chestiune legată de ordinea de desfășurare, ceea ce poate fi interpretat fie ca o strategie inteligentă, fie ca un semn al haosului continuu.

Kaja Kallas, cea mai înaltă reprezentantă a diplomației UE, a declarat că nu trebuie să se discute despre o arhitectură de securitate europeană mai amplă — cum ar fi configurațiile NATO, desfășurările de trupe și forumurile de lucru pentru consultări cu Rusia — până la finalizarea acordului de pace.

Însă la Abu Dhabi, oficialii UE și-au exprimat disponibilitatea de a permite desfășurarea în paralel a unor linii de negociere, astfel încât soluția de pace pentru Ucraina și viitoarele structuri de securitate ale Europei să poată fi discutate în același timp.

De asemenea, oficialii din capitalele naționale sunt de acord că ordinea negocierilor pe această temă este esențială. În culise, diferite țări și facțiuni au opinii diferite cu privire la strategia potrivită, în timp ce se confruntă cu dilema dacă este sau nu corect să se angajeze direct într-un dialog cu Putin.

Și, desigur, problema rolului Europei ar putea fi încă irelevantă. Reprezentanții SUA au declarat joi seara că Putin a fost de acord ca Europa să se alăture negocierilor, dar Kremlinul a pus la îndoială acest lucru vineri.

După încheierea negocierilor de la Abu Dhabi din această săptămână, Jared Kushner, ginerele lui Trump și trimis special, a recunoscut cele două probleme cu care se confruntă. „Dacă Europa ar putea desemna o singură persoană care să vorbească în numele ei, aceasta ar fi o realizare mai mare decât încercarea de a-i convinge pe ruși să o includă în negocieri”, a afirmat el.

Citește și:

Ce urmărește cu adevărat Rusia în negocierile cu Ucraina. Axa Mikolaiv-Odesa-Transnistria și semnalul de alarmă pentru România

De ce nu o vor rușii pe Kaja Kallas la masa negocierilor de pace privind Ucraina. Șefa diplomației europene: „Este foarte clar”

Editor : A.M.G.