„Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreu”, varianta israeliană

Israelul a ieșit la primul vot de după atacurile din 7 octombrie 2023, iar atmosfera și sondajele anunțau o schimbare majoră la vârful țării. Alegerile s-au încheiat însă fără un câștigător clar. Exit-poll-urile de aseară dădeau opoziției un mic avans, dar numărătoarea de peste noapte a răsturnat imaginea: cu aproximativ 40% din voturi numărate, blocul premierului Benjamin Netanyahu are 57 de mandate, iar Likud, partidul lui Bibi, rămâne cel mai mare din Knesset. Niciuna dintre tabere nu atinge însă majoritatea de 61 de mandate.

Cum votează Israelul

În Israel, alegătorii votează partide. În cabină, fiecare alege un bilețel pe care sunt tipărite literele unei liste, îl pune într-un plic și îl introduce în urnă. Țara întreagă este o singură circumscripție, iar cele 120 de mandate din Knesset se împart proporțional între listele care trec pragul de 3,25% din voturi. Ordinea candidaților pe liste este stabilită dinainte de fiecare partid.

Niciun partid nu a obținut vreodată singur majoritatea de 61 de mandate, așa că toate guvernele israeliene au fost coaliții. După alegeri, președintele se consultă cu partidele intrate în Knesset și îi încredințează formarea guvernului celui care strânge cele mai multe recomandări. Acesta are 28 de zile, cu o posibilă prelungire de 14. Dacă nu reușește, mandatul poate trece la altcineva, iar la capătul drumului pot veni noi alegeri.

O zi de vot fără precedent

Primele ore ale zilei de ieri arătau deja tensiunea. S-au făcut cozi la secțiile electorale. Prezența a ajuns la 66,7% la ora 18, față de 57,7% la aceeași oră în 2022, cel mai ridicat nivel înregistrat vreodată la acea oră. Numai până atunci votaseră aproape 4,9 milioane de israelieni, mai mulți decât la ora 22 în alegerile trecute. În unele localități, prezența a trecut de 90%. La închiderea urnelor, prezența finală a fost de 77,7%, cu 7,1 puncte mai mult decât în 2022.

Valul de alegători a venit din toate direcțiile. În comunitățile arabe, mai multe orașe au egalat sau chiar au depășit totalurile din 2022. Prezența a crescut însă în toată țara.

Arabii israelieni, aproximativ o cincime din populație, au votat în cea mai mare parte cu cele două partide arabe: Lista Comună, alianța condusă de Yousef Jabareen, și Ra'am, partidul islamist al lui Mansour Abbas. Numărătoarea parțială le dă împreună 16 mandate. La Rahat, orașul beduin unde Ra'am este cel mai puternic, alegătorii au legat prezența mare de demolările de case beduine din mandatul ministrului Itamar Ben Gvir, de violența armată pe care guvernul nu a oprit-o și de fondurile tăiate după ieșirea Ra'am de la guvernare. „Îl urâm pe Ben Gvir, dar îi suntem și recunoscători. I-a unit pe arabii israelieni”, spunea o alegătoare. Abbas a cerut explicit în campanie o prezență mare, ca să-l scoată pe Netanyahu de la putere.

De ce vor israelienii o schimbare

Pentru mulți alegători, scrutinul a fost despre omul care a condus țara în ultimii trei ani, când războiul s-a reîntors în regiune. Dimineața, familiile foștilor ostatici răpiți de Hamas și ale victimelor atacului s-au adunat la Tel Aviv și le-au cerut alegătorilor să-și amintească de cei dragi și de eșecurile care au făcut posibil masacrul din 7 octombrie.

Securitatea rămâne principala nemulțumire, dar nu singura. Scutirea ultraortodocșilor de serviciul militar este o altă temă care stârnește furie, iar costul economic al conflictelor prelungite a apăsat pe bugetele familiilor.

Israelienii au cerut schimbarea în număr record. Urnele nu le-au dat încă un răspuns clar

Ar fi o greșeală ca setea de schimbare să fie confundată cu un verdict deja dat. Netanyahu păstrează o bază de alegători solidă și loială, iar numărătoarea de peste noapte a arătat-o. Cu aproximativ 40% din voturi numărate până la ora 6 dimineața, coaliția de partide care îl susțin pe Bibi are 57 de mandate, în vreme ce partidele adunate în spatele principalului său contracandidat, Gadi Eisenkot, au 47. Partidele arabe au 16. Rezultatele sunt însă parțiale: mai rămân de verificat peste 650.000 de voturi din „dublu plic”, ale militarilor, diplomaților, pacienților și deținuților, iar numărătoarea poate dura până vineri.

Votul în „dublu plic” este sistemul prin care votează israelienii care nu pot merge la secția unde sunt înscriși. Spre deosebire de România, Israelul nu are secții de vot pentru cetățenii din diaspora și nici vot prin corespondență. Cine vrea să voteze trebuie să fie în țară în ziua alegerilor. Excepțiile sunt cele enumerate mai sus, iar ei votează tot în dublu plic.

Cine votează în altă parte, de pildă militarii din baze, pacienții internați, deținuții sau diplomații din străinătate, își pune plicul cu votul într-un al doilea plic, pe care se scriu datele personale de identificare. Aceste voturi se numără separat, după ce Comisia Electorală Centrală verifică faptul că persoana nu a votat de două ori.

Votul în Israel se face exclusiv pe hârtie. Nu sunt aparate de vot, ecrane tactile sau vot online, iar bilețelele sunt numărate manual. Pentru o țară cunoscută pentru industria ei de tehnologie, alegerea poate părea surprinzătoare. Este însă intenționată: oficialii electorali și experții israelieni o justifică tocmai prin protecția împotriva fraudei.

Ce urmează

Consecința practică pentru formarea unui guvern nou este un blocaj. Blocului lui Netanyahu îi lipsesc patru mandate, pe care le-ar putea obține doar rupând un partid din opoziție, de pildă Yisrael Beiteinu, al lui Avigdor Lieberman, care are 8. Atât Netanyahu, cât și Eisenkot au exclus guvernarea cu partidele arabe. Fără ele, opoziția nu se apropie de 61 de mandate: doar cu Ra'am ar ajunge la 51, iar cu ambele partide arabe ar avea 63. Liderul Ra'am, Mansour Abbas, s-a declarat dispus să sprijine o coaliție care să-l înlocuiască pe actualul premier. Urmează consultările conduse de președintele Isaac Herzog, care va încredința mandatul celui cu cele mai multe recomandări, apoi negocierile pentru o coaliție. Dacă nimeni nu reușește să formeze guvern, Netanyahu rămâne la putere ca premier interimar până la eventuale noi alegeri.

Marți, israelienii au transmis că vor ca ceva să se schimbe. Cum și dacă se va întâmpla asta se decide de acum la masa negocierilor.