La 27 de ani, Huang Shihua trăiește „visul chinezesc”: lucrează ca inginer pentru o companie de top din domeniul roboților umanoizi din Shenzhen. Metropola în expansiune din sud-estul țării este promovată de China ca punctul de plecare al unui viitor high-tech, alimentat de inteligența artificială, robotică și inovația autohtonă. Dronele zboară pe cer pentru a-ți livra cina, taxiurile fără șofer redau muzică relaxantă în timp ce te îndrepți spre destinație, iar roboții nu doar îți servesc un cappuccino – ci îți explică și originea boabelor de cafea, scrie BBC într-un reportaj din metropola visurilor chineze.
„Am creat un miracol în Shenzhen”, spune Huang, înconjurat de roboți umanoizi care prepară cafea și joacă șah. „Mulți tineri din toată China, plini de pasiune și vise, au venit aici în număr mare.”
Acum, toți își petrec zilele găsind modalități de a face roboții mai inteligenți.
Chinezii numesc Shenzhen „orașul visurilor”. Porecla i se potrivește: unul dintre cele mai bogate orașe din China, se află aproape de Hong Kong și este locul de unde a pornit, cu zeci de ani în urmă, creșterea explozivă a țării.
Gama sa de produse reflectă ascensiunea Chinei: păpușile Cabbage Patch, apoi televizoarele, mai târziu iPhone-urile, vehiculele electrice, dronele și acum roboții, care îi atrag pe Huang și pe o nouă generație de chinezi ambițioși.
„Miracolele” pe care acești tineri ingineri le urmăresc sunt esențiale pentru viziunea îndrăzneață a lui Xi Jinping pentru China. Așadar, ce loc ar fi mai potrivit pentru a le etala decât Shenzhen, care va fi în centrul atenției când președintele SUA, Donald Trump, liderul rus Vladimir Putin și alții vor sosi pentru un summit economic global în această săptămână.
Și totuși, există o altă fațetă a acestui oraș strălucitor de pe coastă, o fațetă pe care ei nu o vor vedea. Dacă te îndepărtezi de zgârie-nori și te îndrepți spre Shajing și Songgang, care odinioară erau sursa unei mari părți din produsele electronice ale lumii, vei da peste provocările cu care se confruntă China lui Xi.
„Toată lumea simte că viața este grea”,spune un muncitor în construcții. „Multe fabrici s-au mutat, iar muncitorii și-au pierdut locurile de muncă.”
China rămâne excepțional de pricepută la fabricarea produselor – iar Shenzhen este dovada acestui lucru. Dar orașul păstrează și dovezile problemelor cu care se confruntă a doua cea mai mare economie a lumii. Criza imobiliară nu s-a încheiat, ceea ce subminează încrederea în viitor. Acesta este unul dintre cele mai scumpe orașe din China, dar chiar și aici, spune șoferul taxiului pe care l-au luat jurnaliștii BBC, casa lui valorează acum doar o treime din prețul inițial.
O piață imobiliară slabă și cheltuielile de consum reduse înseamnă că multe gospodării cumpără mai puțin. Fabricile se bazează din ce în ce mai mult pe exporturi, în timp ce mulți producători și-au redus producția, au redus personalul, au automatizat procesele sau s-au mutat în altă parte, în căutarea unei forțe de muncă mai ieftine.
Rezultatul este un număr tot mai mare de muncitori care apelează la locuri de muncă temporare în economia gig, adesea cu salarii mai mici și mai puține beneficii.
„Shenzhen nu este un loc magic”, spune un curier în vârstă de 40 de ani, care nu dorește să-și dezvăluie numele.
„Unii spun că în Shenzhen se găsește aur peste tot, dar nu mai este așa. Nu este un oraș în care poți veni și să prosperi. Dacă nu muncești din greu, nu vei avea nimic.”
BBC a petrecut câteva zile în Shenzhen explorând aceste două fațete foarte diferite ale progresului Chinei: pe de o parte, promisiunea orbitoare a inteligenței artificiale, iar pe de altă parte, anxietățile lucrătorilor care se întreabă dacă va mai fi loc pentru ei în viitorul pe care îl creează aceasta.
Miercurea este ziua sandvișurilor și a ceaiului în birourile DexForce Technologies.
Liftul este plin de tineri ingineri și dezvoltatori care se îndreaptă spre etajul potrivit pentru carbohidrații și zahărul gratuit care le vor da energie pentru după-amiaza aceasta. Pe drum, se înghesuie printre propriile creații: roboți galbeni, de mărimea unui om, ale căror membre ocupă fiecare colț disponibil.
„Cred că, într-un deceniu, roboții vor putea servi mai bine umanitatea, preluând sarcini extrem de repetitive sau chiar periculoase”, spune Huang. Acestea pot varia de la servirea cafelei până la munca în mine, iar roboții sunt antrenați pentru toate aceste activități în acest laborator al viitorului, unde mașinile se agită, se smucesc sau se clatină în mișcare pe măsură ce învață să se comporte corespunzător.
Pentru el, „Shenzhen este o altă «Americă». Pentru că, la fel ca în SUA, mulți tineri au reușit să-și realizeze visurile și să câștige averea pe care și-o doresc.”
Acesta este exact ceea ce dorește să audă Xi, pe măsură ce îndeamnă China să devină lider mondial în domeniul tehnologiilor avansate. Shenzhen a fost, într-adevăr, de mult timp un loc în care se caută oportunități, dar Huang și colegii săi vor să facă mult mai mult. Ei nu doresc pur și simplu să mențină supremația Chinei în domeniul producției. Ei vor să o transforme.
Dincolo de a ne face „viețile mai convenabile și mai confortabile”, Huang consideră că IA contribuie la transformarea „întregii lumi într-o singură familie – un sat global. IA are potențialul de a promova egalitatea, iar perspectiva unei egalități bazate pe IA este, pentru mine, cea mai incitantă posibilitate dintre toate.”
Zâmbind cu entuziasm, el explică cum speră ca roboții să ajute economiile emergente din Africa și Asia de Sud-Est să recupereze decalajul, prin reorganizarea liniilor lor de producție.
Acest optimism alimentat de tehnologie, prezent pretutindeni în clădire, contrastează cu incertitudinea din alte părți ale orașului Shenzhen, unde roboții nu se găsesc nicăieri. Deocamdată. Dar aceasta este doar prima dintre diferențe.
În partea orașului în care se află Huang, angajații din domeniul tehnologiei și al finanțelor se îndreaptă spre birou după un antrenament matinal, sorbind din cafeaua care probabil costă mai mult de 30 de yuani (4,50 dolari).
În cealaltă parte, scuterele șuieră pe străzile înghesuite de mărfuri transportate între fabrici, în timp ce vânzătorii ambulanți oferă porții întregi de tăiței picante la micul dejun pentru mai puțin de 3 yuani.
În fața unuia dintre cele mai înalți zgârie-nori din oraș, doamna Lu, în vârstă de 50 de ani, ține telefonul la ureche și un stilou în mâna dreaptă, în timp ce cu mâna stângă preia o pungă de la un curier.
Ea îi strigă patru cifre cheie colegei sale: instrucțiuni pentru o altă femeie chineză care așteaptă să ducă livrarea cu liftul către cineva care stă la birou.
Aceasta este agitația de la ora prânzului în fața SEG Plaza, clădirea cu 70 de etaje care găzduiește mii de chiriași. Lu a fost odată una dintre ei. „Aveam o mică afacere la etajul al doilea. Vindeam plăci de circuite imprimate”, spune ea. „Dar a devenit din ce în ce mai greu să faci afaceri în zilele noastre, iar chiriile au crescut.”
Adesea comparat cu Silicon Valley-ul Chinei, Shenzhen a înregistrat o creștere vertiginoasă a chiriilor odată cu afluxul de capital nou, ceea ce a dus la eliminarea afacerilor mai mici și mai tradiționale. La 50 de ani, doamna Lu nu a reușit să-și găsească un alt loc de muncă până când curierii au venit la ea cu o propunere.
Așteptarea liftului poate dura o jumătate de oră – bani irosiți pentru un curier care încearcă să onoreze cât mai multe comenzi. Așa că doamna Lu a devenit un nou actor în economia gig, aflată în continuă evoluție.
„Curierii aduc mâncarea aici, la intrarea în clădire. Noi o preluăm și o ducem sus. Șoferii ne plătesc 2 yuani pe comandă”, explică ea, mereu în mișcare. Șoferii de livrări câștigă între patru și opt yuani pe comandă, așa că doamna Lu primește o parte decentă din câștigurile lor.
„Ora de vârf a prânzului durează doar două sau trei ore… dacă apelează la serviciul nostru, ei pot onora mai multe comenzi, iar noi putem câștiga și noi niște bani. Dar piața merge prost. În ultima vreme, câștig doar în jur de 200 de yuani pe zi.”
Se estimează că 200 de milioane de muncitori chinezi, aproximativ 40% din forța de muncă urbană, depind acum de o formă sau alta de muncă ocazională. Mulți curieri din Shenzhen spun că au ales munca temporară deoarece există mai puține oportunități în fabrici decât înainte.
„Trebuie să ne adaptăm la situația în care ne aflăm”, spune un curier, „în loc să așteptăm ca ea să se adapteze la nevoile noastre.” Un grup dintre ei așteaptă în fața porților unei fabrici de țigări electronice pentru a efectua livrări industriale.
Alții dau din cap în semn de aprobare. Un alt curier spune că nu are de ales: „Am doi copii de crescut și nu pot să încetez să lucrez. Nu am timp să mă gândesc la altceva.”
Locurile de muncă permanente necesită adesea contribuții la asigurările sociale și la pensie, ceea ce reduce salariul net. Însă munca ocazională înseamnă mai mulți bani în mână și program flexibil.
„Majoritatea lucrătorilor preferă locuri de muncă cu o durată fixă, pe termen scurt. Acest lucru le oferă flexibilitatea de a-și da demisia și de a pleca oricând doresc; nu doresc să devină angajați permanenți”, spune agentul de recrutare Li Xiaohe.
Din ce în ce mai des, el afișează panouri pe trotuare prin care promovează locuri de muncă temporare în fabrici, care plătesc aproximativ 22 de yuani pe oră pentru asamblarea de aparate electronice mici.
Deși numărul agenților pare, de asemenea, să fie în scădere, mai multe dintre fostele lor sedii fiind închise: încă un semn al declinului industriei manufacturiere tradiționale.
„Afacerea noastră nu mai este, probabil, la fel de optimistă ca odinioară”, recunoaște Li. „Simțim efectele transformării prin care trece Shenzhen.”
Această transformare este greu de trecut cu vederea.
Dronele zumzăie deasupra terenurilor luxuriante ale unui „parc al talentelor” construit special de-a lungul malului orașului, coborând și zburând rapid în timp ce livrează mese către o platformă specială. Cu telefoanele ridicate, turiștii le filmează în timp ce aterizează cu prânzul lor.
„Este uimitor. Tehnologia este pur și simplu grozavă. Mi-aș dori să avem așa ceva și acasă”, exclamă un turist canadian. Comanda de cafea a jurnaliștilor BBC – cu o taxă de livrare de cinci yuani – ajunge în puțin peste 15 minute, drona aterizând fără probleme, astfel încât să-și poată ridica comanda.
„Am auzit că, cu mulți ani în urmă, Shenzhen era un sat de pescari”, spune Anle, care se află în vizită din Vietnam. „Ha – nu mai e un sat de pescari”, râde el în timp ce comandă ceai cu lapte, care urmează să fie livrat cu drona pentru el și soția sa.
În ciuda întregii ingeniozități afișate, totul pare mai degrabă o demonstrație a ceea ce este posibil decât o realitate cotidiană. Livrările, care sunt posibile doar în anumite locații, se opresc la ora 20:00, ora locală. Mașinile fără șofer, pentru care este nevoie de o aplicație separată pentru a le comanda, sunt, de asemenea, o noutate – îți oferă chiar și un masaj pe durata călătoriei.
Noaptea, în strălucirea a o mie de lumini dansante, dronele își asumă un rol diferit. Ele zboară deasupra parcului, avertizând oamenii să se comporte civilizat și să nu provoace probleme.
Departe de orizontul strălucitor, muncitorii se adună în jurul meselor de plastic din fața restaurantelor care servesc supă fierbinte ieftină și frigărui cu fructe de mare.
De-a lungul străzii se găsesc și restaurante mai scumpe, dar și acestea au fost afectate. Un proprietar spune că afacerile au scăzut cu peste 70%, deoarece muncitorii ezită să cheltuiască mult pe cină.
Mulți dintre ei au petrecut zeci de ani aici, inclusiv Wu, un muncitor în construcții în vârstă de 58 de ani. El a ajuns în Shenzhen din Sichuan în anii 1990, la scurt timp după ce China a deschis orașul pentru afacerile străine.
Bărbatul a făcut parte din milioanele de migranți din provinciile mai sărace care au venit să lucreze la liniile de producție sau să construiască zgârie-nori. Aceștia continuă să sosească.
Toți oamenii cu care jurnaliștii BBC au vorbit proveneau din alte părți. De multe ori muncesc până la 14 ore pe zi și locuiesc în dormitoare comune, susținuți de perspectiva unui loc de muncă stabil și a unui salariu decent pe care să-l trimită acasă familiilor lor.
Pentru acești muncitori, pandemia de Covid, când producția chineză a atins un minim istoric, pare să fi fost primul punct de cotitură.
„După Covid, salariul nostru a scăzut cu cel puțin o treime”, își amintește Wu, după care salariile nu și-au mai revenit complet.
„Voi continua să lucrez”, adaugă el. „Atâta timp cât continui să lucrezi, vei avea un venit. Un salariu mai mare sau nu? Nu contează. Atâta timp cât continui să lucrezi, vei avea un venit. Dacă economia încetinește, încetinim cu toții. Dacă crește, ne merge mai bine tuturor.”
Timp de toate aceste decenii, Shenzhen și-a respectat promisiunea: muncește din greu și viața ta se va îmbunătăți. Dar acum, într-un oraș care este redefinit de automatizare și inteligența artificială, acea veche promisiune pare mai puțin sigură.
Editor : B.E.
Source: Digi24 · Bogdan Enache
At a glance
- Topic
- World
- Country
- 🇷🇴 RO
- Publisher language
- RO
- Added to Allnira