Cui îi e frică de cine la Bruxelles? Ghidul Politico de Halloween

Noaptea se așterne peste capitala europeană. Totul este liniștit, dar cosmarurile sunt pe cale să înceapă. Fantoma lui Viktor Orbán bântuie sensul giratoriu Schuman; cenușa rezultată din arderea birocrației acoperă clădirea Justus Lipsius; șeful de cabinet al Ursulei von der Leyen, Björn Seibert, aleargă după funcționari cerând să afle ce înseamnă de fapt statutul de „membru asociat” pentru Canada; iar eurodeputații tremură la gândul că muncitorii de pe șantier ar putea dezgropa scheletele intrigilor politice din trecut în timpul lucrărilor de renovare. V-ați speriat? Ar trebui, scrie Politico într-un ghid despre cine se teme de cine în bula de la Bruxelles.

Toată lumea se teme de Marine Le Pen

Persoana care îi bântuie pe diplomații, oficialii și parlamentarii UE este favorita la alegerile prezidențiale din Franța, Marine Le Pen. Va reduce ea într-adevăr la jumătate contribuția Parisului la bugetul UE, așa cum a promis? O va atrage pe prim-ministra Italiei, Giorgia Meloni, departe de linia majoritară de la Bruxelles? Și va cere ea capul Ursulei von der Leyen?

Bula începuse să se obișnuiască (ușor) cu ideea lui Jordan Bardella la Palatul Élysée, după ce anii în care a condus operațiunile europene ale Adunării Naționale au dat la iveală un anumit pragmatism față de Bruxelles - doar pentru ca aceste speranțe să fie spulberate când o curte de apel din Paris i-a acordat lui Le Pen undă verde pentru a candida la președinție.

Viitorul șef al BCE se teme de Mélenchon

Președintele Băncii Centrale Europene este ultima linie de apărare a monedei euro împotriva deciziilor economice naționale neortodoxe - însă acest lucru ar putea fi pus la încercare de candidatul la președinția Franței, Jean-Luc Mélenchon, care este pe cale să ajungă în turul doi după ce a promis să „dea foc” la miliarde de euro din datoria franceză.

Planul său incendiar cere BCE, cu sediul la Frankfurt, să renunțe la plățile de dobândă pentru o tranșă uriașă de obligațiuni franceze - o manevră neortodoxă, poate chiar imposibilă, despre care criticii avertizează că ar putea duce chiar la excluderea Franței din zona euro.

Acum, că știm că Christine Lagarde va părăsi funcția de președinte al BCE în februarie, intențiile candidaților la președinția Franței cu privire la muntele de datorii al țării vor bântui cursa pentru succesiunea ei, în care olandezul Klaas Knot și spaniolul Pablo Hernández de Cos sunt favoriți.

Lobbyștii se tem de ChatGPT

Numărul de amendamente depuse de parlamentari a explodat de la apariția inteligenței artificiale generative, legi-cheie ale UE confruntându-se acum cu mii de modificări de text propuse.

Oficialii Parlamentului nu cred că este o coincidență, unii arătând spre amendamente redactate într-un limbaj suspect de robotizat, iar alții menționând că uneori amendamentele citează legislație care nici măcar nu există.

Mormanul tot mai mare de amendamente îi bântuie pe lobbyști, asistenții parlamentari și oficialii obligați să monitorizeze și să sorteze totul - alături de teama că AI ar putea, în cele din urmă, să le ia locul.

Să ne gândim la eurodeputații care s-ar putea să fie nevoiți să voteze amendamentele unul câte unul, cu mâna ridicată în ședința plenară, mai scrie Politico.

Oficialii Comisiei se tem de ministrul austriac pentru Europa

Oficialii înstăriți ai Comisiei (și familiile lor) sunt speriați de ministra austriacă pentru Europa, Claudia Bauer, care a condus o campanie de reducere a cheltuielilor administrative ale Comisiei - din care se plătesc salariile și birourile eurocraților - în următorul buget pe șapte ani.

Campania, susținută de majoritatea capitalelor din UE, a rezultat într-o reducere de 8% a bugetului administrativ în cea mai recentă propunere de buget.

Bauer este atât de temută, încât oficialii UE glumesc că își reduc dimensiunea delegațiilor ori de câte ori călătoresc în Austria.

Jessika Roswall se teme de Stéphane Séjourné și Valdis Dombrovskis

Comisara pentru Mediu, Jessika Roswall, și departamentul ei au motive să se teamă de șeful industriei, Stéphane Séjourné, care prelua conducerea viitoarei Legi privind Economia Circulară, în ciuda titlului oficial al lui Roswall de Comisar „pentru o Economie Circulară Competitivă”.

Și mai înfricoșător este faptul că departamentul de mediu al lui Roswall împarte acum clădirea Breydel cu departamentul pentru piață internă și industrie al lui Séjourné, creând cadrul pentru întâlniri de groază pe holuri, în timp ce Roswall pledează pentru o protecție mai mare a mediului, iar Séjourné prioritizează creșterea industrială.

Roswall se află, de asemenea, sub presiunea șefului UE pentru simplificare, Valdis Dombrovskis, de a reduce birocrația în cazul mai multor legi de mediu. Comisarul leton, care supraveghează pachetele omnibus, dorește un acord înainte de sfârșitul anului.

Între timp, Partidul Popular European de centru-dreapta continuă să facă presiuni asupra Comisiei pentru a redeschide legile privind păsările, habitatele și apa - cele mai vechi legi ale UE privind protecția naturii - astfel încât să poată fi și ele simplificate.

Alexander Stubb se teme de Kaja Kallas și António Costa

Kaja Kallas nu a comentat public apelul telefonic pe care președintele finlandez Alexander Stubb i l-a dat lui Vladimir Putin, dar șefa diplomației UE a lăsat să se înțeleagă clar că nu agreează astfel de demersuri.

Cu toate acestea, dacă Putin ar oferi discuții serioase și concesii, Kallas ar fi persoana firească să răspundă: coordonarea politicii externe și de securitate a UE este sarcina ei.

„Cu siguranță voi vorbi dacă se ivește o astfel de oportunitate”, a declarat ea presei estoniene în septembrie, când a fost întrebată despre o posibilă discuție cu Putin sau cu ministrul său de externe, Serghei Lavrov.

De asemenea, pregătit să pună mâna pe telefon este și António Costa. Diplomații UE notează că președintele Consiliului European reprezintă blocul comunitar la nivel de lideri în străinătate. Această dispută instituțională privind sfera de influență ar putea explica de ce Stubb a subliniat că el și prim-ministrul norvegian Jens Støre au vorbit doar în numele propriilor țări, nu în numele Europei.

Manfred Weber se teme de propriul grup…

Ce nu-l lasă să doarmă noaptea pe liderul Partidului Popular European, cea mai mare familie politică din Europa? Diviziunile din propriile rânduri.

Până acum, manfred Weber a menținut o disciplină strictă și dorește să-și reunifice tabăra înaintea alegerilor europene din 2029, pe care le prezintă ca pe o bătălie împotriva extremei drepte.

Însă acest lucru s-ar putea dovedi dificil, deoarece delegațiile naționale ale PPE se ciocnesc tot mai des pe tema cooperării cu extrema dreaptă sau izolării acesteia.

… iar grupul se teme de Ouarda Bensouag

În centrul strategiei lui Weber se află Ouarda Bensouag, secretara generală a grupului și șefa sa de cabinet.

Unul dintre cei mai de încredere locotenenți ai săi, ea are reputația unui operator inteligent, dar fără milă, de care personalul PPE se teme atunci când se intersectează pe coridoarele labirintice ale Parlamentului.

Nimănui nu-i este frică de Parlament… dar ar trebui

Încercările Parlamentului de a speria capitalele europene cu privire la următorul buget pe termen lung au fost de-a dreptul tragice până acum: amenință continuu că va respinge bugetul, dar nimănui nu pare să-i pese sau să creadă că o va face.

Ar trebui să le pese. Când va veni momentul adoptării bugetului, vor fi necesare 361 de voturi din 720, iar marja ar putea fi extrem de strânsă într-un parlament fragmentat, ostil planurilor de comasare a fondurilor agricole și regionale.

Cu cât eurodeputații protestează mai tare - și cu cât Consiliul îi ignoră mai mult -, cu atât devin mai hotărâți să dovedească faptul că amenințarea este reală.

Editor : B.P.