China a prezentat imagini spectaculoase cu o dronă militară invizibilă. SUA au renunțat să mai dezvolte acest tip în urmă cu 10 ani

China a prezentat cele mai detaliate imagini de până acum cu GJ-11, o dronă militară de atac de ultimă generație, proiectată pentru a pătrunde adânc în teritoriul inamic și a distruge obiective strategice.

Aparatul, care seamănă cu bombardierul american B-2 Spirit, utilizează tehnologie stealth pentru a reduce posibilitatea detectării de către radare și poate acționa împreună cu avioane de vânătoare. Statele Unite au experimentat o tehnologie similară, dar au abandonat dezvoltarea unui asemenea sistem de atac în urmă cu aproximativ zece ani, relatează Business Insider, într-un articol preluat de Yahoo.

Televiziunea de stat chineză CCTV a difuzat, în această săptămână, imagini care dezvăluie pentru prima dată detalii importante despre construcția dronei Gongji-11, cunoscută și sub denumirea GJ-11.

Înregistrările prezintă aparatul atât la sol, cât și în zbor, oferind imagini din mai multe unghiuri ale compartimentelor pentru armament, senzorilor, trenului de aterizare și structurii aeronavei.

GJ-11 a fost prezentată public pentru prima dată în 2019, în timpul unei parade militare organizate la Beijing. Ulterior, în 2025, armata chineză a sugerat că drona a intrat în serviciul operațional, după ce a publicat imagini cu aceasta zburând alături de avioane de luptă.

Până acum, însă, numeroase detalii tehnice ale aparatului au rămas necunoscute.

Drona chineză seamănă cu bombardierul american B-2 Spirit

GJ-11 are o anvergură estimată la aproximativ 14,3 metri și utilizează o configurație aerodinamică de tip „aripă zburătoare”, fără coadă.

Designul amintește de bombardierul strategic american B-2 Spirit, deși cele două aeronave au dimensiuni și misiuni diferite.

Forma dronei este concepută pentru reducerea semnăturii radar, prin eliminarea unor suprafețe care ar putea reflecta undele electromagnetice.

Aripile și fuselajul sunt integrate într-o structură aerodinamică uniformă, iar marginile aparatului sunt aliniate pentru a limita reflexiile radar.

Motorul este amplasat în interiorul structurii, iar armamentul este transportat în compartimente interne, pentru a nu compromite caracteristicile stealth.

Noile imagini arată că GJ-11 dispune de două compartimente pentru armament, ale căror trape prezintă margini zimțate, proiectate pentru reducerea detectabilității radar.

Poate ataca centre de comandă și sisteme de apărare antiaeriană

Potrivit informațiilor prezentate de televiziunea chineză, principala misiune a GJ-11 este executarea atacurilor de precizie împotriva unor obiective terestre aflate în adâncimea teritoriului advers.

Printre țintele vizate se pot număra centrele de comandă, instalațiile militare fortificate și sistemele de apărare antiaeriană.

Drona poate transporta mai multe bombe ghidate și alte tipuri de muniții de precizie.

Totuși, imaginile difuzate recent nu au dezvăluit modelele exacte de arme pe care aparatul le poate utiliza.

Un alt element prezentat în înregistrări este senzorul amplasat în partea frontală a dronei.

Potrivit presei de stat chineze, acesta utilizează tehnologii electro-optice și infraroșii, fiind asemănător sistemelor întâlnite pe avioanele de generația a cincea, precum F-35 american și J-20 chinezesc.

Acest echipament ar putea permite dronei să desfășoare și misiuni de recunoaștere, nu doar atacuri asupra obiectivelor terestre.

GJ-11 poate lupta alături de avioanele de vânătoare J-20

Una dintre caracteristicile importante ale dronei este posibilitatea de a acționa împreună cu avioane de luptă pilotate.

China intenționează să utilizeze GJ-11 inclusiv în rolul de „loyal wingman”, termen militar care descrie o aeronavă fără pilot capabilă să sprijine un avion de vânătoare în timpul unei misiuni.

Într-un scenariu prezentat miercuri de televiziunea chineză, avioanele pilotate ar avea misiunea de a asigura superioritatea aeriană, în timp ce dronele GJ-11 ar fi direcționate spre obiective terestre de mare valoare.

Avionul J-20, unul dintre principalele aparate de luptă stealth ale Chinei, este menționat printre platformele care ar putea opera împreună cu această dronă.

Nu este însă clar dacă GJ-11 este proiectată să participe direct la lupte aeriene sau să sprijine asemenea confruntări.

De asemenea, gradul său de autonomie rămâne necunoscut.

Imaginile difuzate în această săptămână arată echipe de militari care monitorizează și controlează drona dintr-un centru mobil de comandă.

Într-un alt reportaj, difuzat luni, CCTV a prezentat două dintre primele femei care operează drone pentru Forțele Aeriene chineze, în timpul unui test de atac cu muniție reală.

China pregătește și o versiune navală a dronei stealth

Beijingul dezvoltă și o variantă destinată operațiunilor navale, denumită GJ-21.

În octombrie, autoritățile chineze au anunțat că această versiune a reușit să decoleze de pe o navă de asalt amfibiu și să revină la bord.

Armata chineză nu a publicat însă imagini care să confirme desfășurarea testului.

Dezvoltarea unei asemenea variante ar putea extinde posibilitățile de utilizare a dronelor stealth în operațiuni maritime.

Statele Unite au dezvoltat o dronă asemănătoare, dar au schimbat direcția programului

Statele Unite au experimentat tehnologii similare cu mult înainte ca GJ-11 să fie prezentată public.

Unul dintre cele mai avansate proiecte americane a fost X-47B, dezvoltat de compania Northrop Grumman pentru Marina SUA.

Aparatul avea o configurație stealth de tip aripă zburătoare și a demonstrat capacitatea de a opera de pe portavioane.

De asemenea, X-47B a fost utilizat pentru testarea alimentării autonome cu combustibil în timpul zborului.

Inițial, Marina americană intenționa să dezvolte un succesor destinat utilizării în misiuni militare.

În 2016, însă, Pentagonul a decis să schimbe direcția programului, după dezbateri privind necesitatea și costurile unei drone stealth de atac foarte avansate.

Astfel, dezvoltarea s-a concentrat asupra unui aparat de realimentare în aer, cunoscut sub numele de MQ-25 Stingray.

Decizia nu a însemnat abandonarea dronelor militare de către Statele Unite, ci renunțarea la acel concept specific de aeronavă de atac.

Americanii mizează acum pe drone mai ieftine, care pot fi produse în număr mare

Strategia actuală a Washingtonului pune accent pe dezvoltarea unor aeronave fără pilot cunoscute sub denumirea de Collaborative Combat Aircraft (CCA).

Acestea sunt concepute pentru a opera alături de avioanele de vânătoare pilotate, îndeplinind misiuni de recunoaștere, atac și sprijin.

Spre deosebire de platformele stealth foarte costisitoare, noile drone americane trebuie să poată fi fabricate în număr mare și să fie suficient de accesibile financiar pentru ca pierderea unor aparate în luptă să poată fi acceptată.

Unul dintre proiectele incluse în acest program este drona Fury, dezvoltată de compania Anduril.

Prin această abordare, Statele Unite urmăresc să utilizeze un număr mai mare de aeronave fără pilot pentru a extinde capacitatea de supraveghere și a suprasolicita sistemele defensive ale adversarilor.

Rusia dezvoltă o dronă asemănătoare, dar a pierdut un prototip în Ucraina

Rusia lucrează, la rândul său, la o dronă stealth de atac, denumită Suhoi S-70 Okhotnik-B.

Aparatul utilizează o configurație asemănătoare cu cea a modelului chinezesc GJ-11, însă programul rusesc pare să se afle într-un stadiu mai puțin avansat.

În 2024, un prototip S-70 a fost doborât de un avion de vânătoare rusesc deasupra Ucrainei, în circumstanțe neobișnuite.

Potrivit evaluărilor serviciilor occidentale de informații, militarii ruși ar fi pierdut controlul asupra dronei și ar fi decis să o distrugă înainte ca aceasta să pătrundă mai adânc în teritoriul controlat de Ucraina.

Editor : Sebastian Eduard