„Cea mai mare bogăție naturală pe care o avem”. Dan Dinu dezvăluie provocările și surprizele documentarului „Delta Sălbatică”

Dan Dinu, fotograf de natură și regizor al documentarului de anvergură „România Sălbatică”, care a promovat frumusețile țările noastre în toate colțurile lumii, a povestit la emisiunea „În fața ta” care au fost provocările noului proiect „Delta Sălbatică”, creat în cinci ani, ce l-a impresionat cel mai mult la acest ecosistem fragil și cât de impredictibilă este planificarea unui film de natură. Interviul integral poate fi urmărit în cadrul emisiunii „În fața ta”, duminică, de la ora 14:00, la Digi24.

Două animale impresionante pentru Dan Dinu

Dan Dinu a explicat că, pentru a vedea cu adevărat o zonă cum este Delta Dunării, trebuie să „o înțelegi pe deplin”, astfel că e necesară o documentare riguroasă, care cere timp.

„Chiar dacă tu vrei să te grăbești, dacă vrei să faci filmul puțin mai repede, tot ai nevoie de acel timp, pentru că natura se desfășoară în ritmul ei, are cursul ei, nu prea poți s-o grăbești. Și atunci am avut nevoie de acest timp. Am stat 162 de zile, efectiv în teren pentru a filma. Ideea este că nu aveam cum să ratăm cumva Delta, pentru că e departe cea mai mare bogăție naturală pe care o avem. Sunt peste 5.000 de specii de plante și animale”, a spus fotograful.

Întrebat despre ceva ce l-a impresionat în timpul documentării, Dan Dinu a afirmat că lucrurile mărunte sunt cele mai spectaculoase.

„Știam, bineînțeles, despre pelicani, despre codalbi, despre aceste lucruri interesante care se întâmplă în Deltă. Dar pe mine personal, de exemplu... am avut două animăluțe mici și oarecum neînsemnate la prima vedere, care m-au impresionat. Eram, la un moment dat, pe baltă, să filmez niște țânțari care ieșeau din apă […] Sunt fascinanți țânțarii. Am fost întrebați foarte des care a fost cel mai mare sacrificiu pe care l-am făcut pentru filmul ăsta. Și cred că probabil au fost niște, hai să nu zic niște grame de sânge acolo, niște mililitri de sânge pe care i-am donat Deltei. Și al doilea animal fascinant a fost o scoică de râu. Filmam niște plante subacvatice și efectiv a venit așa, pe sub apă, s-a apropiat de zona în care filmam și am putut să surprind în detaliu exact modul cum filtrează apa, ceea ce este absolut fascinant”, a povestit pasionatul de viață sălbatică.

Natura întotdeauna te surprinde

El a mai relatat că pregătirea pentru un astfel de documentar este întotdeauna însoțită de surprize, spre deosebire de un film normal, în care se stabilește un număr de zile, actorii și așa mai departe.

„Oricât de mult ai face tu și cât de bine ai face un scenariu, este la final doar o schiță de idei. Pentru că nu știi niciodată dacă o să îți prinzi exact acele momente și nu știi niciodată dacă ceea ce ai surprins va pica sau nu la montaj, în funcție de cum se așază restul poveștii. Exact asta e ideea cu natura și asta este partea care îmi place mie foarte mult în natură, că întotdeauna te surprinde. Indiferent cât de multe lucruri ai ști despre ea, întotdeauna vei găsi ceva care să te surprindă, care să vină așa, pe nepregătite și să fure fața ecranului”, a explicat Dan Dinu.

În Deltă, oamenii nu sunt specia dominantă

Dan Dinu a mai spus că Delta Dunării este una dintre cele mai puțin populate zone din Europa și, măcar aici, oamenii nu sunt specia dominantă.

„Dacă e să luăm numărul de oameni pe pe suprafață, apare un singur om în tot filmul și apare la final și apare cu un scop foarte bine definit. De la început ne-am gândit cât de mare să fie aportul uman. Delta, prin prisma faptului că e un spațiu multicultural, are niște povești foarte faine legate de zona asta cu oameni, dar a trebuit să alegem: ne ducem către zona de natură, ne ducem către zona de oameni, le îmbinăm. Alegerea noastră a fost una puțin mai creativă, pentru că tot filmul este narat din perspectiva apei. Apa, prin vocea Medeei Marinescu, este cea care ne duce mai departe și ne povestește lucrurile.

Și atunci ne-am dat seama că dacă punem povești cu oameni, ar părea un pic ciudat ca apa să vorbească despre ei și cumva să nu pară nici moralizator, nici să nu-i certe prea tare. Adică am încercat să păstrăm un ton care să meargă în zona de natură și mai puțin în zona de oameni. Și atunci am încercat să evităm oamenii în sine, dar apar niște lucruri care țin de ce fac oamenii Deltei. Și discutăm aici de incendiile de vegetație, discutăm despre secetă, despre desecarea Deltei. Sunt niște elemente care duc înspre zona asta”, a explicat Dinu.

Editor : Ș.R.