Bătălia pe șefia ONU: varianta Orban ar fi o poveste de groază menită să-i sperie pe membri, pentru ca SUA s-o impună pe Lana Nusseibeh

Speculațiile privind succesorul lui António Guterres la funcția de secretar general al ONU s-au intensificat săptămâna aceasta în jurul lui Viktor Orbán, fostul lider autoritar al Ungariei, care se pare că a fost încurajat de administrația Trump să intre în cursă. Însă o teorie în rândul observatorilor ONU este că numele lui Orban ar fi putut servi drept „paravan” pentru a promova un alt candidat, mai pragmatic: Lana Nusseibeh, diplomată din Emiratele Arabe Unite, educată în Marea Britanie, scrie The Times.

Orban, un naționalist de dreapta și aliat apropiat al președintelui Trump, care a pierdut alegerile din Ungaria în aprilie, ar fi o alegere care ar crea diviziuni în rândul guvernelor europene. Franța și Marea Britanie, ambele membre permanente ale Consiliului de Securitate al ONU, ar exercita aproape sigur dreptul de veto asupra numirii sale. În acest context, un diplomat mai convențional ar putea părea o alternativă mai acceptabilă.

Aici intră în scenă „candidatul de compromis”. Nusseibeh, absolventă a Universității Cambridge și a școlii Wycombe Abbey, a intrat pe neașteptate în cursă săptămâna trecută, răsturnând situația într-o cursă care se afla de luni de zile într-un impas, pentru a-l înlocui pe Guterres, care își încheie al doilea mandat de cinci ani la sfârșitul acestui an.

Dinamica s-a schimbat rapid în favoarea lui Nusseibeh, ceea ce a dus la speculații că ea ar fi fost, de fapt, prima alegere a Americii încă de la început.

A doua zi după ce și-a anunțat oficial candidatura săptămâna trecută, Brett McGurk, fost coordonator guvernamental pentru Orientul Mijlociu, a postat pe X, numind-o „o alegere inspirată pentru această misiune imposibilă”. Dennis Ross, un alt fost emisar pentru Orientul Mijlociu, i-a urmat exemplul, la fel ca și Nickolay Mladenov, înaltul reprezentant pentru Gaza în cadrul Consiliului pentru Pace al președintelui Trump, care a lăudat-o pentru că „construiește punțile pe care nimeni altcineva nu vrea să le construiască”.

Potrivit informațiilor deținute de The Times, Marea Britanie înclină spre susținerea candidaturii lui Nusseibeh, dar sursele au subliniat că nu s-a luat încă o decizie finală.

Emiratele Arabe Unite sunt un partener important din punct de vedere comercial și de securitate pentru SUA și Marea Britanie. Tatăl lui Nusseibeh este de origine palestiniană, însă ea a reprezentat o țară care a cultivat relații cu Washingtonul și Israelul prin Acordurile lui Avraam.

Site-ul londonez Middle East Eye a sugerat, de asemenea, că sprijinul acordat de această țară lui Nusseibeh ar putea contribui la îmbunătățirea relațiilor Regatului Unit cu Abu Dhabi, după o dispută legată de clubul de fotbal Manchester City, deținut de membrul familiei regale din Emiratele Arabe Unite și vicepreședinte, șeicul Mansour bin Zayed al-Nahyan.

În declarația sa de misiune, intitulată „O Organizație a Națiunilor Unite pentru următorii optzeci de ani”, Nusseibeh susține că ONU își pierde credibilitatea deoarece guvernele nu mai cred că compromisul produce rezultate tangibile. Răspunsul ei este o organizație mai pragmatică, care să intervină mai devreme în conflicte și să-și concentreze resursele acolo unde poate face cea mai mare diferență.

Ea a primit sprijinul tuturor celor șase membri ai Consiliului de Cooperare al Golfului, în timp ce ambasadorul Israelului la ONU a lăudat-o pentru eforturile depuse în cadrul acordurilor negociate de Trump.

Ceilalți trei membri permanenți, după Marea Britanie și SUA — China, Franța și Rusia — nu au ridicat încă obiecții majore cu privire la preluarea de către aceasta a funcției, care, în ciuda influenței sale în scădere, rămâne una dintre cele mai importante funcții diplomatice din lume.

„Intuiția mea este că întreaga manevră legată de Orban este o poveste de groază de Halloween menită să-i sperie pe membrii ONU pentru a-i determina să accepte orice dorește SUA în această cursă”, a declarat Richard Gowan, director de program la International Crisis Group.

„Diplomați din partea altor membri ai Consiliului mi-au spus că SUA au aruncat în aer «nume nebunești» tot anul, ceea ce a complicat cursa. Gianni Infantino [președintele FIFA] a fost un alt exemplu. Dar articolul din Wall Street Journal care îl menționa pe Orban părea să constituie, de fapt, un argument indirect în favoarea lui Nusseibeh.”

O sursă din interior a afirmat că oficialii americani au dorit inițial o persoană cu „zero experiență multilaterală” pentru a o lua de la zero la ONU, un organism pe care Trump l-a acuzat că este condus de „extremiști de stânga cu o agendă globalistă”.

Până în prezent, cei 15 membri ai Consiliului de Securitate au organizat șase sondaje informale, dar niciun candidat nu a obținut sprijinul tuturor celor cinci membri permanenți, fiecare dintre aceștia având dreptul de veto asupra unei numiri.

Următorul sondaj de opinie — primul care o va include pe Nusseibeh — este preconizat să aibă loc vineri. Ea are nevoie de cel puțin nouă voturi pentru a trece la un vot formal al membrilor permanenți.

„Lansarea candidaturii sale a fost destul de abilă, iar surse din interiorul ONU presupun că va fi rezolvat problema drepturilor de veto înainte de a ieși în public”, a spus Gowan. „Se pare că ar putea fi o încoronare.”

Deși mulți au salutat perspectiva ca această femeie de 48 de ani să devină prima femeie care va conduce ONU și al doilea secretar general arab al organizației, după egipteanul Boutros Boutros-Ghali, Nusseibeh reprezintă o alegere controversată din cauza sprijinului acordat de Emiratele Arabe Unite unei formațiuni paramilitare sângeroase în războiul civil din Sudan.

Deși a atras actori externi, anchetele și rapoartele indică Emiratele Arabe Unite ca fiind țara care a alimentat conflictul și criza umanitară care a urmat, prin susținerea agresivă a uneia dintre părți încă de la început.

„Lana Nusseibeh este menită să pară «candidata de compromis»”, a declarat Dylan Williams, vicepreședinte pentru afaceri guvernamentale la Centrul pentru Politică Internațională, un think tank american. „Dar țările nu ar trebui să se lase păcălite și să încredințeze conducerea ONU unei persoane care neagă cu vehemență rolul Emiratelor Arabe Unite în înarmarea RSF [Forțele de Sprijin Rapid] în cadrul genocidului din Sudan.”

Cine este Lana Nusseibeh?

Nusseibeh, născută în 1978 în Abu Dhabi, provine dintr-o familie aristocratică proeminentă din Ierusalim, activă politic de zeci de ani. S-a alăturat Ministerului Afacerilor Externe al EAU în 2006, după ce a lucrat ca consultant pentru UNESCO și pentru think tank-ul Gulf Research Centre.

Nusseibeh a ocupat funcția de ambasador al EAU la ONU timp de peste un deceniu, până la demisia sa în 2024. Ea a condus cu succes campania țării sale pentru alegerea în Consiliul de Securitate și este bine cunoscută de diplomații care lucrează la New York, aceștia afirmând că este o negociatoare pricepută și o persoană care comunică clar.

Emiratele Arabe Unite s-au confruntat cu critici din partea organizațiilor pentru drepturile omului în legătură cu acuzațiile că ar fi susținut RSF din Sudan, un grup paramilitar acuzat de ONU de comiterea unor atrocități într-o țară supusă unui embargo asupra armelor impus de ONU.

Nathaniel Raymond, directorul executiv al Laboratorului de Cercetare Umanitară de la Școala de Sănătate Publică din Yale, a declarat că, dacă Nusseibeh va deveni șefa ONU, acest lucru ar putea constitui o „catastrofă” pentru activitatea organizației în Sudan și în Orientul Mijlociu.

„Ea se află într-o situație de dublă loialitate și conflict de interese între Organizația Națiunilor Unite și un stat care este acuzat în mod credibil chiar de către ONU că a sprijinit direct și a fost complice la masacrul de la El Fasher, despre care însăși ONU a stabilit că prezintă «semnele caracteristice ale unui genocid»”, a spus Raymond referindu-se la Sudan.

Nusseibeh a fost supusă marți unor întrebări în cadrul Consiliului de Securitate.

Întrebată despre Sudan, Nusseibeh a răspuns: „Dacă aș deveni secretar general, Sudanul ar fi prioritatea numărul 1, fiind unul dintre cele mai îngrozitoare conflicte pe care le-am văzut în istoria recentă.”

Ea a adăugat: „Pierderea de vieți omenești pe teren este o tragedie, atrocitățile comise de RSF sunt îngrozitoare, iar eu aș sprijini activitatea tuturor misiunilor de anchetă ale ONU pentru tragerea la răspundere și justiția de tranziție.”

În aceeași zi, surse au informat ziarul „The Times” cu privire la sprijinul acordat de Marea Britanie lui Nusseibeh, iar Ed Miliband, ministrul de externe de la Londra, a anunțat că se impun sancțiuni împotriva a 15 comandanți de rang înalt, atât din RSF, cât și din Forțele Armate Sudaneze, pentru „atrocități suspectate, inclusiv violență sexuală legată de conflict”.

Unii critici au afirmat, de asemenea, că tocmai relațiile diplomatice care ar putea-o face pe Nusseibeh atractivă pentru guvernele puternice ar putea alimenta, de asemenea, îndoieli cu privire la independența ei.

„Cred că unele state membre mai mici ale ONU, și chiar puteri medii, se vor îngrijora că Nusseibeh se va concentra exclusiv asupra marilor actori din Consiliul de Securitate”, a spus Gowan. „Dacă va obține postul, va trebui să-și activeze vechile rețele diplomatice și să arate restului organizației că îi pasă și de ele.”

Poate Nusseibeh să obțină cele cinci voturi cheie din Consiliul de Securitate?

Un sondaj informal realizat în acestă lună în cadrul Consiliului a plasat-o pe Rebeca Grynspan, fosta vicepreședintă a Costa Ricăi, ca favorită la limită în cursă. Mulți experți susțin că este momentul ca un candidat din America Latină și Caraibe să preia această funcție, conform obiceiurilor informale de rotație regională.

Cu toate acestea, Grynspan și toți ceilalți candidați au primit două sau mai multe voturi împotrivă din partea membrilor cu drept de veto.

În ceea ce privește Rusia, Gowan a afirmat că Nusseibeh „a reușit să-și gestioneze mandatul în cadrul Consiliului de Securitate în 2022 și 2023 cu multă abilitate și a menținut relațiile cu rușii pe tot parcursul dezbaterilor aprinse din cadrul Consiliului privind Ucraina”.

Și, deși China părea destul de mulțumită de unii dintre candidații mai puțin cunoscuți, cei doi principali concurenți erau Grynspan și Carolyn Rodrigues, fost ministru de externe al Guyanei. „Nusseibeh a avut întotdeauna relații decente cu chinezii pe durata mandatului său la ONU”, a adăugat Gowan.

Oricine va câștiga votul va trebui să facă față războaielor din Gaza și Ucraina, reducerilor contribuțiilor americane la ONU, precum și scăderii relevanței politice a acestui organism format din 193 de membri, pe măsură ce Washingtonul s-a retras din zeci dintre agențiile sale.

Annalena Baerbock, președinta Adunării Generale a ONU, a declarat în cadrul unei audieri din aprilie a candidaților la funcția de secretar general: „Pe scurt, aceasta este una dintre cele mai dificile funcții din lume, dar este și una dintre cele mai importante.”

Editor : B.E.