Analiștii au creat un scenariu ipotetic al unui război între Rusia și NATO după moartea lui Putin

Centrul american de cercetare RAND a prezentat un scenariu ipotetic în care Putin moare în ianuarie 2027, iar un fost general al FSB preia puterea în Rusia.

În contextul războiului de agresiune al Rusiei în Ucraina și al intensificării operațiunilor sale împotriva Regatului Unit și a aliaților săi din NATO, există în prezent o amenințare credibilă de conflict între părți de forță egală în Europa până în 2030. Nu mai este vorba despre posibilitatea izbucnirii unui război, ci despre faptul dacă suntem pregătiți să luptăm într-unul.

În această lucrare, autorii examinează o serie de dimensiuni potențiale ale unui război ipotetic ilustrativ viitor între NATO și Rusia, inclusiv amenințările pe care le prezintă, problemele mai ample pe care aceste amenințări le reprezintă și mijloacele potențiale de a le atenua sau preveni.

Scenariu ipotetic, nu o predicție despre moartea lui Putin sau izbucnirea unui război cu NATO

RAND precizează că este vorba despre un exercițiu de analiză bazat pe un scenariu ipotetic, nu despre o predicție privind moartea lui Putin sau izbucnirea unui război cu NATO.

Scenariul RAND începe în ianuarie 2027, când Vladimir Putin, considerat în analiză cel mai longeviv conducător al Rusiei de la Iosif Stalin încoace, moare din cauze naturale, la vârsta de 74 de ani.

Dispariția liderului rus declanșează o luptă pentru putere în interiorul elitei de la Kremlin. În lipsa unui succesor clar, serviciile de securitate reușesc să câștige confruntarea cu celelalte grupări influente.

În martie 2027, autoritățile de la Moscova anunță oficial numirea unui fost general al FSB (Serviciul Federal de Securitate al Rusiei) în funcția de președinte. Acesta devine succesorul lui Putin și preia conducerea țării într-un moment de incertitudine politică majoră.

Conform scenariului, noul președinte acceptă în aprilie 2027 un armistițiu în Ucraina, negociat de SUA, Marea Britanie și alte țări europene.

Cu toate acestea, obiectivele Rusiei rămân neschimbate, iar negocierile de pace ajung într-un impas. Ca urmare, războiul intră într-o fază de impas.

Nemulțumirea internă crește, determinând Kremlinul să lanseze atacuri hibride împotriva țărilor NATO și o campanie de dezinformare care îi prezintă pe locuitorii vorbitori de limbă rusă din Europa de Est drept victime ale persecuției.

Folosindu-se de legăturile cu populația vorbitoare de limbă rusă din Estonia, Moscova organizează proteste în orașul Narva, situat în apropierea graniței cu Rusia.

Manifestațiile escaladează și se transformă în tulburări, iar autoritățile estoniene intervin pentru restabilirea ordinii. Kremlinul folosește reacția forțelor de securitate drept justificare pentru o intervenție militară.

Rusia trimite trupe în oraș. NATO răspunde invocând clauza de apărare colectivă.

În scenariul RAND, NATO răspunde intervenției ruse prin invocarea Articolului 5 al Tratatului Atlanticului de Nord, care prevede apărarea colectivă a statelor membre.

Alianța trimite trupe pentru apărarea Estoniei, iar situația degenerează rapid într-o confruntare militară directă.

Luptele se extind în regiunea baltică, în Europa de Nord și în Regatul Unit.

Până în iunie 2030, încep luptele de amploare între forțele ruse și cele ale NATO. Conform scenariului, confruntările continuă până în octombrie, în timp ce Rusia își intensifică operațiunile de sabotaj împotriva Marii Britanii.

Moscova evită însă cu atenție o confruntare directă cu Turcia, pe care încearcă să o mențină în afara conflictului.

Războiul nu rămâne limitat la Estonia. Atacurile cibernetice și operațiunile militare se extind, afectând atât flancul estic, cât și flancul sudic al NATO. Europa se confruntă astfel cu o criză de securitate de amploare, iar presiunea asupra capacităților militare ale Alianței crește.

În noiembrie, Moscova declară o victorie cucerirea orașului Narva și propune un armistițiu.

Acesta intră în vigoare până în ianuarie 2031, însă negocierile pentru un acord de pace rămân blocate. Conflictul riscă astfel să se transforme într-un nou război înghețat, cu efecte pe termen lung asupra securității europene.

Scenariul se încheie cu o Europă destabilizată, un NATO slăbit de confruntarea militară și o Rusie care reușește să ocupe Narva, fără să obțină însă o soluție politică durabilă.

Experții RAND avertizează că un asemenea deznodământ ar putea submina autoritatea Alianței și ar crea un climat de insecuritate pe termen lung.

În analiza lor, riscul major nu este doar izbucnirea unui război între Rusia și NATO, ci și posibilitatea ca acesta să se încheie fără o pace reală, lăsând Europa în fața unei noi perioade de tensiuni și instabilitate.

Raportul conține recomandări pentru guvernul britanic privind pregătirea pentru război și protejarea infrastructurii critice.

RAND subliniază că acesta este doar unul dintre mai multe scenarii posibile.

Sub conducerea lui Putin, sistemul politic rus a devenit, încă o dată, o dictatură autoritară care prezintă unele dintre trăsăturile unui cult al personalității. În aceste condiții, Putin nu a pregătit, din câte se poate observa, în mod public un succesor, probabil deoarece autoritatea sa personală ar începe să se diminueze în favoarea acestuia și deoarece acesta ar deveni o țintă pentru cei care se tem că își vor pierde influența, comentează RAND în analiza intitulată „Pregătiri pentru moartea lui Putin”.

Sub conducerea lui Putin, sistemul rus de guvernare se concentrează pe un grup format în principal din bărbați în vârstă (și, din ce în ce mai mult, pe fiii și fiicele acestora), care acționează ca gardieni ai structurilor strategice ale economiei politice. Printre acestea se numără administrația prezidențială, serviciile de securitate și forțele armate, precum și sectoarele energetic, industrial, tehnocratic și bancar, printre altele.

Din punct de vedere conceptual, acest sistem poate fi înțeles ca o „ordine cu acces limitat”, în care cei care au potențialul de a contesta puterea sunt cumpărați cu active generatoare de rente. Acești bărbați își datorează pozițiile personal lui Putin și li s-a permis să se îmbogățească prin intermediul domeniilor lor de competență, în schimbul loialității lor. În acest sistem, înțelegerile personale și obiceiurile sunt mai importante decât regulile și legile formale, notează RAND Corporation.

Potențiali succesori

Din rândul acestor bărbați se poate alcătui o listă lungă de potențiali succesori folosind „kremlinologia” de modă veche – adunând observații despre apropierea lor de Putin și favoarea aparentă de care se bucură din partea acestuia - pentru a ghici perspectivele fiecăruia. Oricât de imperfectă ar fi, această abordare este utilă pentru a înțelege urcușurile și coborâșurile curții lui Putin.

Se pot face evaluări cu privire la diverse personalități din, de exemplu, Kremlin (cum ar fi Serghei Kirienko sau Nikolai Patrușev), din guvern (Mihail Mișustin sau Marat Husnullin), din serviciile de securitate (Serghei Narîșkin), din complexul militar-industrial (Andrei Belousov sau Serghei Hemezov), din sectorul energetic (Igor Secin), din sectorul bancar (Andrei Kostin) și dintre vechii prieteni ai lui Putin (Iurii Kovalciuk și Arkadii Rotenberg). Acești oameni au propriile baze de putere și se numără cu siguranță printre candidații plauzibili, scrie RAND Corporation.

Acești oameni sunt „formați”, în măsura în care l-au servit pe Putin de ani de zile și par destinați să rămână alături de el până la sfârșit. Pe măsură ce Putin îmbătrânește, este destul de firesc ca el să rămână alături de loialiștii din jurul său. Loialitatea primează asupra competenței în Rusia lui Putin, așa cum s-a demonstrat când Serghei Șoigu, care a eșuat în invazia  din 2022 din Ucraina (dar care s-a apropiat de Putin în timpul vacanțelor petrecute în Siberia), a fost demis cu întârziere din funcția de ministru al Apărării, dar a aterizat ușor, devenind șeful Consiliului de Securitate. Putin i-a adus pe loialiști din ce în ce mai aproape de el – în autocrații și cleptocrații, cercul de încredere se restrânge în timp.

Cu toate acestea, analiza observațională a bărbaților din acel cerc este utilă doar până la un anumit punct. De fapt, loialitatea acestor bărbați ar trebui să ridice semne de întrebare cu privire la perspectivele lor de succesiune. Sistemul rus de acces limitat funcționează prin legarea soartei elitei exclusiv de lider: când acesta va muri, ei se vor considera aproape sigur vulnerabili și, de fapt, se știe foarte puțin despre cum s-ar comporta într-un scenariu de tranziție. Datorită legăturilor lor cu regimul anterior, vor trebui cu siguranță să se protejeze imediat.

Istoria sugerează că tranziția ar putea rezerva surprize. Puțini observatori ai Kremlinului au prevăzut că Putin va fi ales de Elțîn în 1999 sau, de altfel, că Medvedev îl va înlocui pe Putin în 2008. Într-adevăr, prăbușirea Uniunii Sovietice a fost caracterizată de o implozie: lupte regionale pentru putere, o goană pentru a-și impune controlul asupra sectoarelor strategice ale economiei și plecarea lui Gorbaciov din Moscova în timp ce evenimentele se desfășurau fără ca el să le mai poată controla. Putin ar putea controla totul acum, dar nimeni nu poate fi sigur de nimic în momentul în care acesta va muri.

Țările occidentale ar trebui să se pregătească de pe acum

Țările occidentale ar trebui să se pregătească încă de pe acum pentru a gestiona o tranziție care, datorită structurii de guvernare și culturii politice a Rusiei, ar putea fi surprinzătoare, de lungă durată și violentă, spune RAND Corporation.

Rezultă că țările occidentale ar trebui să se pregătească încă de pe acum pentru a gestiona o tranziție care, datorită structurii de guvernare și culturii politice a Rusiei, ar putea fi surprinzătoare, de lungă durată și violentă. Spre deosebire de Moartea lui Stalin, perspectiva nu este, desigur, deloc de râs, mai ales având în vedere necesitatea de a se asigura că cel mai mare stoc de arme nucleare din lume rămâne în mâini sigure.

Într-adevăr, tranziția va fi crucială din punct de vedere strategic, având în vedere războiul în curs din Ucraina și interesul Chinei față de rezultatul acestuia. Schimbările de la Kremlin vor avea, de asemenea, un impact semnificativ în alte regiuni, afectând, de exemplu, stabilitatea regimului din Belarus sau soarta elementelor pro-ruse din Caucaz, Asia Centrală, Africa și din alte părți.

„Plecarea lui Putin va fi un șoc strategic pentru Europa, NATO și întreaga lume”

Cum se pot pregăti aliații NATO pentru o succesiune la putere în Rusia? În prezent, există foarte puține informații disponibile publicului cu privire la acest subiect, având în vedere că atenția s-a concentrat asupra războiului din Ucraina. Acest lucru este îngrijorător, întrucât plecarea lui Putin nu va fi doar o dramă rusă, ci un șoc strategic pentru Europa, NATO și întreaga lume. Este nevoie de o planificare concretă.

Primul pas este integrarea planificării de scenarii și a simulărilor de război în gândirea instituțională occidentală cu privire la această problemă. NATO și UE ar trebui să organizeze periodic exerciții comune de simulare pentru a testa ipotezele și a repeta răspunsurile — diplomatice, informaționale, militare și economice.

Scenariile ar trebui să acopere o gamă largă de situații, de la instabilitate bruscă la Moscova, la rivalități între elitele care degenerează în violență, până la o succesiune mai bine gestionată. Planificatorii trebuie să ia în considerare nu doar comanda și controlul nuclear, ci și posibilitatea unor tulburări regionale, a unor mișcări oportuniste sau a unor schimbări în alinierea Rusiei cu China. De asemenea, trebuie să testeze modul în care potențialele răspunsuri ar putea fi interpretate de diverse categorii de cadre rusești și de populația în ansamblu.

Sfaturi pentru guvernele occidentale

În al doilea rând, și în parte pentru a fundamenta astfel de simulări de război, guvernele occidentale trebuie să îmbunătățească informațiile privind elitele ruse. Succesiunea nu va fi determinată în public, ci în cadrul unor rețele opace de clientelism.

Cartografierea acestor rețele, urmărirea resurselor lor și înțelegerea rivalităților dintre ele vor fi esențiale pentru anticiparea potențialilor pretendenți.

Statele occidentale ar trebui să investească într-un fond mai amplu de expertiză, apelând la diplomați, academicieni și dezertori ruși pentru a oferi o perspectivă asupra dinamicii cercului restrâns.

Anumite trăsături ale istoriei, culturii politice și economiei politice rusești oferă un cadru pentru a reflecta asupra potențialelor interacțiuni, facțiuni și confruntări care ar putea apărea în diverse scenarii: autocrația, cleptocrația, ortodoxia, militarismul, imperialismul și alte patologii rusești ar trebui să stea la baza acestei activități.

În al treilea rând, Occidentul trebuie să-și consolideze linia de front. O tranziție la nivelul conducerii ar putea tenta Moscova să-și exteriorizeze instabilitatea, prin escaladarea conflictului din Ucraina, operațiuni hibride în Europa sau amenințări la adresa membrilor NATO.

Menținerea forței de descurajare pe flancul estic, accelerarea sprijinului pentru modernizarea armatei ucrainene și eliminarea lacunelor în aplicarea sancțiunilor vor fi toate necesare pentru a împiedica Rusia să profite de un moment de incertitudine. În anii 1990, liderii occidentali au ajuns la convingerea că Rusia va trece de la totalitarism la democrația liberală și la o economie de piață susținută de statul de drept; o interpretare eronată care nu ar trebui repetată.

În al patrulea rând, va fi esențial să ne pregătim pentru o intensificare a bătăliei informaționale. O luptă pentru succesiune va genera confuzie, zvonuri și narațiuni concurente îndreptate atât către societatea rusă, cât și către publicul internațional. Elaborarea în avans a unor mesaje credibile și coerente (despre responsabilitatea pentru război, despre posibile căi de dezamorsare a conflictului și despre unitatea alianței occidentale) va contribui la modelarea contextului în acele prime ore și zile cruciale.

În cele din urmă, și cu prudență, factorii de decizie trebuie să înțeleagă că succesiunea nu reprezintă doar un risc, ci și o oportunitate. Pericolul instabilității, al unui militarism reînnoit sau al competiției în rândul elitei este real.

În același timp, tranziția ar putea fi lină sau chiar ar putea aduce la putere un aparent reformator. Aceasta ar putea lăsa Rusia slăbită, orientată spre interior sau, poate, deschisă unor schimbări.

O serie de eventualități pot fi supuse unor teste de rezistență folosind tehnici precum back-casting, analiza scenariilor și planificarea bazată pe ipoteze. Aceste metode pot oferi baza factuală pentru o abordare unificată care să permită partenerilor occidentali să profite de oportunitățile emergente, evitând în același timp greșelile din anii 1990 și 2000.

Absența lui Putin nu va face, în sine, Rusia mai puțin periculoasă. Fără previziune, Occidentul riscă să fie prins nepregătit. Stabilitatea strategică a viitorului Europei depinde de tratarea mortalității lui Putin ca pe o provocare politică concretă pentru care pregătirile trebuie să înceapă acum, consideră RAND Corporation.

Editor : M.C